Ştiu că-n ultima vreme am lăsat de izbelişte blogul, ştiu că n-am mai actualizat Cartea săptămânii, ştiu că unii dintre voi mă urechează chiar în timp ce citesc acestea. Totuşi… N-am stat cu mâinile-n sân, iar absenţa mea din colţul ăsta de internet se justifică în multe feluri, pe mai multe planuri. Personal şi profesional. Despre primul n-am să vorbesc acum, am s-o fac mai încolo, dar pe partea profesională vă pot spune atât: Compania Neagră, al doilea volum purtând titlul Umbre stăruitoare, este gata tradus. Millennium Books a intrat în posesia textului. Lucrez acum la traducerea unor povestiri ce vor face parte atât dintr-un viitor volum Best Fantasy & Horror, cât şi din numărul 4 al revistei Galileo. Am încheiat două contracte, cu două edituri diferite, pentru traducerea a două romane. E vorba de editurile All şi, evident, Nemira.
Dar principalul motiv pentru care am decis să rup tăcerea asta suavă este splendoarea de mai jos:
A thing of beauty, ain’t it?
Soon, very soon!
Mircea Pricăjan 
welcome back:)
YUPIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII! 🙂 La târg?
Pt Nemira si All, ce titluri o sa traduci?
@Feri: Eu sper că mai devreme; am făcut un pariu pe treaba asta, da’ cred c-am să-l pierd.
@Dan: Cea de la Nemira a fost deja divulgată de Nicu pe FanSF. E Drood, de Dan Simmons. Cea de la All aş vrea să o mai ţin o vreme secret. Va fi în noua colecţie „Strada Ficţiunii”, asta pot spune. 🙂
Spune-ne macar daca este misto, si daca este un autor cunoscut?! 😉 please!
Da şi da. 😛
Poate cer prea mult, dar cunosti cumva motivul pentru care cei de la Nemira amana aprarent la nesfarsit lansarea cartilor de la rubrica „in curs de aparitie”?
Am o comanda pe care o astept din februarie…
N-aş putea să-ţi spun sigur, dar ce ştiu e că nu o fac din răutate. 🙂 Cel mai probabil e vorba de întârzieri legate de tipografie şi/sau copyright. Lucrurile nu-s întotdeauna – ba dimpotrivă – simple în procesul editorial.
Sigur, întârzieri există, iar motivele sunt felurite. Totuşi, nu cred că printre acestea se poate număra şi cel referitor la copyright. Adică nu văd o editură investind în traducere fără a-şi fi asigurat în prealabil spatele, achiziţionând deja drepturile de autor.