Volume de autor


Perseidele

Editura Charmides, Bistrița, 2019

În Perseidele se simte aerul tare al stilului american, cu indicații precise și curate stilistic, ce dispune fantasticul, ambiguitatea și umbra poeticului în armătura unei realități suspendate. Sînt istorii fără timp, căci el nu importă în argumentul dorului imperceptibil. Jankélévitch definea nostalgia ca o falie și spaţiu intermediar, un loc paradoxal. În Perseidele, viața secretă a memoriei prinde contur în chiar aceste interstiții, unde himerele pierdute se întîlnesc cu vertijul necesar al prezentului.
De la miresme proustiene, la năvala sinestezică, povestirile lui Mircea Pricăjan urmează o legiferare a memoriei esențializate. În sertarele ei lăsăm deoparte, uneori mult prea devreme, lucruri aparent nesemnificative. Despre felul cum se aprind amintirile scrie în Perseidele Mircea Pricăjan. Reminiscențele lui au cîte ceva din realismul brut, ascuțit prin descripții totdeauna plastice, nu o dată poetice, cu plonjări în fantastic și tușe grotești. Un evantai de semnificaţii se întîlnesc într-un discurs gîndit să potrivească degrabă povestea. Accentul va cădea, fără excepție, pe felul în care se judecă sensibilitățile rătăcite, în scenarii diverse. Cititorul n-are cum să nu rezoneze la neputința ori agitația bruscă a protagoniștilor, captiv în păienjenișul memoriei unui narator ce are grijă să lase dîre. — Marius Miheț
*
Imaginație, plăcerea scrisului și construcție clasică – iată trei dintre calitățile prozei lui Mircea Pricăjan. Volumul de povestiri Perseidele aduce ceva din povestirea fantastică, alături de o preocupare evidentă pentru atmosferă. Scriitura densă rezistă prin fantezia și experiența de traducător, la care se adaugă o viziune de viață specifică generației sale, tratată în formule care amestecă realismul curat și fantasticul de tip borgesian. — Doina Ruști

Pumn-de-Fier

Editura Polirom, colecția Junior, Iași, 2018.

Vîrsta recomandată: 7+

Mihai are aproape şapte ani şi e pasionat de Lego şi supereroi. Cu cîteva zile înainte de vacanţa de vară, pe care şi-o va petrece la bunici într-un sat îndepărtat, îşi rupe mîna. Venit de la oraş, cu o mînă în ghips, nu-i e deloc uşor să-şi facă prieteni printre copiii care se cunosc de multă vreme şi care îl privesc ca pe un ciudat. Nici încercările cu orătăniile din curtea bunicilor nu sfîrşesc prea fericit. Dar în vara aceea Mihai face o descoperire: după ce îşi scoate ghipsul, „mîna de beton”, cum îi spune doctorul, îşi dă seama că nu simte nici o durere, că poate să spargă pietre strîngîndu-le în pumn, că are o superputere. Şi nu numai atît: mîna lui cu puteri fantastice îl împinge să facă tot felul de lucruri necugetate, iar copiii din jur îl privesc cu neîncredere. Pînă şi dulăul Ares pufneşte şi fuge de el. Pînă cînd, într-o zi, la o petrecere…

Citiți un fragment aici.
Roman nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2018, secțiunea Carte pentru copii și tineret.

Calitatea luminii

Editura Polirom, colecția Ego. Proză, Iași, 2016.

calitatea-luminii-ego-proza-aUn weekend prelungit la munte este exact ce au nevoie Antim şi Carmina, doi părinţi târzii, obosiţi şi chinuiţi de nesiguranţă. Familia se acomodează cu greu la schimbările majore ce au intervenit în viaţa sa odată cu naşterea lui Codin. Băieţelul celor doi, de doar opt luni, le-a adus până acum prea puţine clipe de fericire reală şi o spaimă constantă, apăsătoare. Noile responsabilităţi sunt sufocante şi soţii încă nu au avut răgazul de a face planuri pentru ca lucrurile să se aşeze. În mijlocul naturii, departe de noua rutină şi de canicula ucigătoare, angoasele lor par să facă loc reflecţiei cu adevărat mature. Exerciţiu de regăsire prin evadare, sejurul lor se transformă pe nesimţite într-o lecţie despre acceptare şi asumare, despre redefinirea fericirii în cuplu şi despre cum conştiinţa de familie se dobândeşte printr-un efort de voinţă.

Roman nominalizat la Premiile naționale pentru literatură „Nepotu’ lui Thoreau”, ediția I, 2016.

În umbra deasă a realităţii

Editura Universităţii din Oradea, Colecţia „Prima verba”, 2002.

În oraşul transilvan Neş, unde o entitate malefică îşi aruncă umbra, de secole, asupra locuitorilor, Andrei Barta, fiul unui proprietar de magazin, conştientizează ameninţarea şi hotărăşte să pună capăt odată pentru totdeauna acestui blestem. De data aceasta, pentru păcatele taţilor nu vor mai suferi copiii. Alături de fiii foştilor prieteni din copilărie ai tatălui său şi îndrumat de Alex, singurul supravieţuitor dintre aceştia, organizează o expediţie în cavoul din mijlocul cimitirului, sursa aparentă a tuturor relelor şi poarta spre o lume subpământeană unde cu o generaţie în urmă s-au petrecut lucruri cumplite.

Roman câștigător al Premiului pentru debut
acordat de Academia de Științe, Literatură și Arte, Oradea, 2002.