Presa

Despre autor

„Școala literară a lui Mircea Pricăjan e reprezentată de un munte de traduceri pe textele unor maeștri ai literaturii contemporane.” — Bogdan Suceavă

„Scriitura densă rezistă prin fantezia și experiența de traducător ale autorului, la care se adaugă o viziune de viață specifică generației sale, tratată în formule care amestecă realismul curat și fantasticul de tip borgesian.” — Doina Ruști

„Un prozator extrem de talentat, pentru care literatura e mai mult decât o potrivire lăuntrică.” — Marius Miheț

„Mircea Pricăjan, neîndoielnic, este un tânăr prozator redutabil, care se ia în serios – și bine face – , potențându-și mai profund, sistematic și pe spații largi prozastice, talentul.” — Alexandru Sfârlea

Despre „Murmur”

„Romanul lui Mircea Pricăjan pune în discuție ideea memoriei înșelătoare, a amintirii care mistifică în aceeași măsură în care pare să și explice corespondențele dintre un trecut aluvionar și un prezent continuu și haotic. Prin rememorare, totul devine poveste, iar din acest murmur al unui timp uitat și retrăit cresc, pe nesimțite, destinele mărunte ale celor nu întotdeauna dispuși să accepte istoria mare, rostogolitoare, anihilantă.“ — DAN-LIVIU BOERIU

„O dimensiune specifică întregii proze scrise de Mircea Pricăjan e vizibilă în Murmur: recuperarea unor spații ale purității, în încercarea de a conferi un minim contur preajmei, se transformă mereu într-o anxioasă melancolie. Aparenta inocență a amintirilor aduce cu sine barbarii aproape cristaline, memoria nemaireprezentând nici suport și nici refugiu. Cartea e o demonstrație că nimic nu poate fi mai deformant, mai parazitar decât propria memorie.“ — MIRON BETEG

Despre „Perseidele”

„Despre felul cum se aprind amintirile scrie în Perseidele Mircea Pricăjan. Reminiscențele lui au câte ceva din realismul brut, ascuțit prin descripții totdeauna plastice, nu o dată poetice, cu plonjări în fantastic și tușe grotești. Un evantai de semnificații se întâlnesc într-un discurs gândit să potrivească degrabă povestea. Accentul va cădea, fără excepție, pe felul în care se judecă sensibilitățile rătăcite, în scenarii diverse. Cititorul n-are cum să nu rezoneze la neputința ori agitația bruscă a protagoniștilor, captiv în păienjenișul memoriei unui narator ce are grijă să lase dâre.” — MARIUS MIHEȚ

„Imaginație, plăcerea scrisului și construcție clasică – iată trei dintre calitățile prozei lui Mircea Pricăjan. Volumul de povestiri Perseidele aduce ceva din povestirea fantastică, alături de o preocupare evidentă pentru atmosferă. Scriitura densă rezistă prin fantezia și experiența de traducător, la care se adaugă o viziune de viață specifică generației sale, tratată în formule care amestecă realismul curat și fantasticul de tip borgesian.” — DOINA RUȘTI

„Volumul de față, Perseidele, cuprinde zece proze scurte, care vădesc exemplar atributele unui prozator experimentat, de-acum, impunându-se cititorului prin naturalețea cu care pune în pagină ,,povestea” ca atare, fără bruscări ale dicției discursului augmentativ și, în unele cazuri, surprinzătoarele interferări ,,cazuistice” între real și imaginar, cu momente de provocatoare replieri în chiar intimitatea acestei reciprocități.” — ALEXANDRU SFÂRLEA, Familia

„Poetic, pe alocuri, generos cu detaliile vizuale, mizând pe atmosferă, pe hiperbola gestului și pe imprevizibilul epic, Mircea Pricăjan dovedește că minimalismul sec nu e singura cale de a pune azi lucrurile în ecuație narativă. Textele sale dense și captivante sunt în Perseidele un bun exercițiu de artă literară old times. Uitându-mă în urmă, la celelalte volume ale autorului, aș zice că sunt încă o dată.” — ADRIAN G. ROMILA, Convorbiri literare

Despre „Pumn-de-Fier”

„O poveste foarte frumoasă, adresată nu numai copiilor, ci și părinților, bunicilor sau „Doamnelor” lor; aventurile lui Pumn-de-Fier ne permit să aruncăm o privire în mintea unui copil special, inteligent și bun, dar confuz. Mihai, personajul romanului, nu are nevoie de nimic altceva decât de înțelegerea celor din jurul său, pentru a deveni un adevărat erou.”— Renata Orban, Goodreads

„Both novels [«The Quality of the Light» and «Iron Fist»] restoratively re-enact genuine tales of parents and children, both novels reveal familiar and reinvigorating simple truths on family, experience, progression, change, ups and downs, fears and challenges; Mircea Pricăjan is actually telling the story of each of us, in a most definitely convincing and gifted narrative manner, successfully «dooming» his readers to turn themselves into characters, to recognize stages and episodes of life, just as simple as that, in a persuasively and appealingly written modern fiction.” — Ioana Cistelecan, Confluențe, Texts & Contexts Reloaded, Analele Universitǎţii din Oradea, Fascicula Limbi și literaturi moderne, 2018

„«Pumn-de-fier» este o carte bună, extrem de bine scrisă, care pentru cititorul aplecat spre realism poate fi chiar o lectură excelentă. Nu aș stărui însă în fața celor mici să o citească. Însă dacă o fac din proprie inițiativă, cu atât mai bine.” — Alexandru Lamba, Gazeta SF

„Este o poveste, până la urmă, este vorba de magia copilăriei, pe care Mircea Pricăjan nu o pierde nicicând din vedere, rezultând o carte care te atrage, te binedispune, te implică pe tot parcursul ei.” — Jovi Ene, filme-carti.ro

Despre „Calitatea luminii”

„Narațiunea dinamică ține cititorul de la început până la sfârșit în captivitatea unei respirații largi, cu toate acestea deloc previzibilă, nici plictisitoare. Discursul lui Mircea Pricăjan este migălos lucrat, gândit să mențină un suspans prin curenți narativi abil conduși la suprafață. Ce-i iese de minune lui Mircea Pricăjan e felul cum echilibrează proporțiile și cicatrizează subteranele. Ramificarea simbolică se contabilizează ingenios în «Calitatea luminii».” — Marius Miheț, România literară

„Mircea Pricăjan înregistrează în «Calitatea luminii» subtilitățile ce vin la pachet cu sentimentul, copleșitor, al imposibilității unei întoarceri la «fericirea anestezică» din cuplul de altădată: fobii imprecise, singurătăți descurajante ce se aliază mereu în gesturi evazioniste. În perimetrul tot mai strâmt al libertății crește însă și paradoxul unei alt fel de fericire. Banală în marginile ei subliminale, complicată dacă e lăsată la voia obsesiei unei legitimări. Ideea e că fericirea în doi, erodată, poate fi recâștigată în trei, într-o vecinătate nesperată. Roman al retragerii din viață și al triumfului ei, un poem al dansului în trei.” — Marius Miheț, România literară

„Romanul lui Mircea Pricăjan este atent construit, bine dozat, scris cu o atenție remarcabilă pentru detaliul psihologic și efectul maxim al confesiunii. Chiar cu mici imperfecțiuni […], «Calitatea luminii» îl recomandă pe autor ca pe un prozator de primă linie din literatura noastră recentă.” — Dan-Liviu Boeriu, România literară

„«Calitatea luminii» este un roman mai greu de rezumat, el trebuie trăit, în timpul lecturii, și gândit, mult timp după ultima pagină.” — Jovi Ene, filme-carti.ro

„O poveste plină de sensibilitate și subtil condusă narativ, o poveste despre tensiunea și modelarea identitară, despre vulnerabilitatea familiei în aparentul ei moment de desăvârșire și triumf, la venirea pe lume a unui copil, o poveste despre dimensiunea umană și fragilă a experienței de părinte care pune în lumină frumos, zonele gri ale emoțiilor și provocărilor maternității, povestea lui Mircea Pricăjan a fost una dintre cele mai frumoase lecturi de care am avut parte în acest an.” — Sever Gulea, blog.libris.ro

„O scriitură îngrijită, cu rare disonanțe, și un reflector orientat spre viața de cuplu, pentru binele căreia ambii parteneri sunt datori cu puțin mai multă implicare. Un roman al maturizării familiei.” — Constantin Piștea

„«Calitatea luminii» are un atu: naratorul oferă o soluție strălucită și naturală neliniștilor și problemelor prin care trec personajele, fapt care nu se întâmplă în multe romane unde autorii preferă să lase finaluri deschise sau din contră, se termină într-o notă negativă. Mircea Pricăjan a ales să fie optimist.” — Ion-Valentin Ceaușescu, semnebune.ro

„Dansul luminii (și al legumelor, dar asta e o alta poveste) recontextualizează apele tulburate, le dă o nouă noimă. Iar fericirea poate răsări, timid, de acolo. Mai ales când pornești pe alt drum cu un plan de viață.” — Eli Bădică, Suplimentul de cultură

„Autorul reușește să pășească pe sârma vieții cu eleganța unui acrobat desăvârșit și să-și păstreze calmul asemenea unui chirurg atunci când taie-n felii, și expune în văzul tuturor, cele mai solicitante momente ale vieții lui de până acum.” — Sînziana Popescu

„Lectura fluentă ne pune pe gânduri, ne determină să ne confruntăm cu propriile noastre dileme, dar fără a dramatiza excesiv.” — Oana Rapotan, bookhub.ro

„«Calitatea luminii», semnată de orădeanul Mircea Pricăjan, demonstează că dincolo de vulgaritatea care a prins în farmecele ei această lume, simplitatea mai are ceva de spus, familia, cu bune şi cu rele, mai poate reprezenta un subiect care captivează, care ridică întrebări în mintea cititorului şi care te poate plasa într-o cabană aflată în inima padurii, unde lumina stelelor are o altă putere, liniştea devine apăsătoare şi aerul curat inundă plămânii, toate aceste elemente nu fac decât să te trimită în călătoria regăsirii, autocunoaşterii, acceptării.” — Sebastian Ferchi, Zi de zi, Oradea și Bihor

„Trăirile părinților micuțului Codin sunt rezultatul unui proces nuanțat și controlat de adaptare, rezultând logic din profilurile lor psihologice și rotunjind stilistic portretul familiei.” — Radu Ilarion Munteanu, Familia

„Roman al întoarcerii spre sine și al redescoperirii esențelor ascunse în infinit repetabila alchimie care, de când lumea, transformă individul dintr-o ființă singuratică, egocentrică, închisă în sine, într-una care își asumă responsabilități umane și sociale deopotrivă, Calitatea luminii este o pledoarie pentru frumusețea firescului existențial, pentru bucuriile simple ale vieții.” — Marian Odangiu, Orizont

„Un roman cum nu am mai citit de multă vreme, îți ia la răscolit toate corzile sufletului, le împletește bine și apoi le dă drumul la loc.” — Laura Frunză, goodreads.com

„În contextul păienjenișului blogurilor de parenting, care disecă până la epuizare (uneori exasperare) fiecare aspect al acestui nou capitol din viața unor tineri căsătoriți, proza lui Mircea Pricăjan vine ca o briză proaspătă prin faptul că oferă o perspectivă mai relaxată asupra acestui aspect controversat al existenței omului de secol XXI.” — Dana Dumitru, bookishstyle.ro

„«Calitatea luminii» este un roman viu, o lecție de viață. Poate nu cel mai bun roman pe care autorul îl poate scrie – cum s-a și comentat, de altfel – dar în orice caz o carte meritoasă. Literatura merituoasă este cea din care pot naște capodoperele.” — Stelian Țurlea, Amos News

„Subtil în psihanaliza cuplului, lapidar și concentrat în selectarea micilor evenimente semnificative, romanul lui Mircea Pricăjan anunță un prozator bun.” — Adrian G. Romila, Convorbiri literare

„Fiecare capitol are greutatea sa, un nucleu epic de sine stătător, lectura nu e una ușoară, dar nici obositoare, ritmul este alert, observațiile penetrante, personajele secundare suficient schițate au existența lor autonomă.” — Cătălin Șușu, Argeș

„Romanul lui Mircea Pricăjan este un roman al gesturilor simple, al micilor (mari) necazuri, al sentimentelor deteriorate, al refacerii unei relații în care fiecare protagonist poartă o „vină” de greutate egală. Scris cu fraze lungi, fluide, bine strunite, alternînd cu altele scurte, precum tonalitățile majore alternînd cu relativele lor minore într-o piesă muzicală, romanul curge ca o apă lină, uneori aproape proustian, cu adîncimi nebănuite, dar și cu discrete ironii și autoironii fără de care ar fi fost sec, sterp. Paginile sale au parfumul discret al confruntărilor domestice, al întrebărilor firești care nu-și găsesc, întotdeauna, imediat, răspunsurile corecte.” — Radu Țuculescu, Familia

„Al doilea roman al lui Mircea Pricăjan, Calitatea luminii, este un roman al familiei, o proză înduioșătoare, de o simplitate și puritate pe care rar le mai putem găsi în proza de azi.” – Renata Orban, Familia