Actualităţi [09.03.10]

1. Revista FAMILIA

Au apărut primele două numere din an. Au apărut deodată fiindcă ne-am gândit să modificăm niţeluş aspectul revistei şi treaba asta s-a întors împotriva noastră. Mai exact, cartonul cerut de noi pentru copertă s-a dovedit greu de găsit şi, odată găsit, s-a dovedit greu de suportat financiar. Drept pentru care am revenit la cartonul cel lucios, în speranţa că va veni ea vremea bună şi ne vom permite şi cartonul cel (mai) frumos.

Ce e nou? vă întrebaţi. Păi, avem o copertă mai simplă, cu aer mai de epocă, însă cu „aripioare” moderne. Avem un layout nou în interior, mai plăcut ochiului. Avem şi un font nou, mai potrivit cititului (zic eu). În rest, avem texte din ce în ce mai bune. 🙂 Colaboratorii noştri permanenţi sunt mai (buni decât ai lor, era să scriu) în vervă ca oricând, iar colaboratorii ocazionali sunt mai inspiraţi. Vă dau doar câteva nume: Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Alexandru Vlad, Al. Cistelecan, Ovidiu Drimba, Vasile Dan, Ion Zubaşcu, Mircea Morariu, Marius Miheţ şi aşa, şi tot aşa mai departe.

Ce vă recomand? Din primul număr, de senzaţie e cu siguranţă continuarea rescrierii Ţiganiadei (acum partea a VII-a) pe care o face colegul Traian Ştef. La fel de senzaţie este şi dialogul epistolar dintre Adrian Marino şi Ovidiu Drimba. Dar şi fragmentul oferit nouă şi, prin noi, cititorilor de Gheorghe Schwartz din viitorul său roman din seria Cei o sută, acum „episodul” Secretul Florenţa. – Din al doilea număr aş aminti, printre altele, prima parte a interviului pe care Lucia Negoiţă i l-a luat Ilenei Mălăncioiu. La fel de interesant, dar în alt registru, cel al prozei, este fragmentul de roman semnat de inegalabilul Daniel Vighi.

Înainte să trec mai departe, amintesc că suntem oricând bucuroşi de noi abonaţi. 🙂 Astfel, abonamentul pe un an întreg costă doar 72 de lei (8 numere simple a câte 136 de pagini şi 2 numere duble, vara şi iarna, a câte 244 de pagini). Pentru orice detalii, aici sunt.

2. Revista GALILEO

Dacă n-aţi aflat încă, aflaţi acum. Editura Millennium Press lansează pe piaţă o bombă. Bombă editorială, cu explozii repetate, trimestriale. Se numeşte Galileo şi este creaţia lui Horia Nicola Ursu. N-am să vă reţin atenţia, livrându-vă informaţii la mâna a doua, aşa că vă trimit direct la el. Găsiţi acolo tot ce vă interesează: nr. de pagini, sumar, colaboratori, mândreţe de copertă. Tot-tot.

A, aruncaţi musai un ochi la oferta de abonament. E trăsnet. Bum-bum!

3. Agenţia de consultanţă literară MY BOOK/ CARTEA MEA

Da, aţi citit bine. S-a înfiinţat o astfel de agenţie. Un pas obligatoriu pentru toţi scriitorii începători, fără experienţă. O părere avizată, argumentată, un sfat bine ţintit, o observaţie pertinentă – toate acestea sunt lucruri de care nu ne putem lipsi niciodată. Şi toate acestea sunt oferite de agenţia în cauză. Plus multe altele.

Eu zic că merită să le vizitaţi site-ul şi să cumpăniţi la ce scrie acolo. Poate învăţăm şi noi să fim profesionişti. Măcar noi, ăştia mai cu scaun la cap. 😉

Şi încă un lucru: luna aceasta, toate femeile au 20% reducere la toate serviciile agenţiei. Mai că-mi vine să-mi schimb numele în Mirela Pricăjan. 🙂

4. Agenţia de carte

Încă o agenţie. De data aceasta e vorba de un site foarte bine pus la punct, care sintetizează informaţia culturală cu un ochi critic. „Vinovaţi” de acest demers lăudabil sunt, în ordinea apariţiei: Dan Mircea Cipariu, Andra Rotaru, Cornelia Maria Savu şi Mihai Zgondoiu.

Împreună sunt o echipă de toată isprava. Asta se vede deja de la primele semne.

[De la ei am aflat, de pildă, că Daniel Cristea-Enache are de acum emisiune literară la TVR Cultural. Literatura de azi, în fiecare zi de luni, de la 21.15.]

5. Revista Noua literatură

… are site frumos. Până acum avea doar un blog. De unde puteam descărca, în format pdf., numere mai vechi ale revistei. Ei bine, de-acum e răsfăţ. Daţi o raită şi vă răsfăţaţi în voie.

Poate începeţi chiar cu articolul lui Florin Irimia despre Monştri invizibili de Chuck Palahniuk. 😀

Anunțuri

  1. Ăştia de la agenţia de consultanţă literară — şi zic «ăştia» pentru că au prostul gust (mă taie să zic «nesimţirea», impudenţa) să rămână anonimi! — nu inspiră încredere, deşi ideea este grozavă în sine.

    Du-te în pagina de exemple de referate de lectură. O să vezi că se semnează la genul «V.». Deci pe mine m-a consiliat domnul/doamna V. Parcă şi la curve e mai mică secretomania.

    Plus că tonul analizelor (plătite!) este cam condescendent. Ce dracu, nu suntem la curve, «Dragă Gigele, ce drăguţ că ni te-ai adresat nouă, deşi ai puţa cam mică…».

  2. Subscriu la ce scrie beranger aici. Nu înţeleg cum agenţia asta de carte are pretenţii de seriozitate dacă nici nu ştim cu cine stăm de vorbă. Sau, Mirceo, aoleu!, ţi-ai băgat şi tu coada p-acolo şi nu ne spui? 🙂

  3. nu, n-am niciun amestec. ştiu însă că sunt implicaţi oameni de calitate. cred că n-ar trebui să ne pripim cu judecata. categoric nu se pune problema de anonimat când e vorba de consiliere propriu-zisă.

  4. Am aruncat şi eu o privire pe site-ul agenţiei de consultanţă literară. Dar m-am uitat în primul rând la tarife – şi m-am „liniştit” 🙂 Sunt prea piperate pentru buzunarul meu şi, ca urmare, restul (seriozitate, anonimat, calitate, etc) nu mai are nici o importanţă 😈

  5. Ideea e foarte buna pina la un punct, punct care tine de cum e organizata toata treaba. Adica scriitorul SF aspirant trebuie sa plateasca pentru un volum modest ca intindere (sa zicem 250pg.) 250 de euroi in conditiile in care un consacrat primeste intre 500 (cu noroc) si 0 euroi. Si asta pentru primul draft.
    Dupa stiinta mea o agentie (sau agent) isi trage partea din comisioane din vinzarea ‘operelor’, nu taxeaza direct scriitorul. Nu stiu e cu ‘evaluarea literara’, insa mod sigur comisionul acopera dosarul de prezentare si faptul ca agentul se lupta pentru scriitor, negociaza si vinde ‘opera’.
    Ce fac astia pare mai mult recenzie in privat si sfaturi pe bani. Iar „agentie” e in plus, serviciile specifice unei agentii nu sint trecute in oferta.

  6. de-acord, e perfectibilă treaba. şi sunt sigur că cei din spatele iniţiativei trag cu ochiul pe aici.

    acuma, există clar o distincţie între un serviciu de consultanţă şi unul de impresariat. sunt două feluri distincte de mâncare de peşte. însă cum agentul literar e minunat, doar că la noi lipseşte cu desăvârşire, consultanţa încearcă să te ajute pe tine, ca tânăr autor, să te prezinţi direct editurilor cu un produs conform cu cerinţele de pe piaţă. consultanţii aceştia sunt, dacă vrei, ca un fel de îndrumători de lucrări. cel puţin, eu aşa înţeleg lucrurile.

  7. La un moment dat Dan Dobos a avut o initiativa interesanta – un fel de scoala de scris, un Clarion moldovenesc. Nu stiu daca s-a materializat sau nu, insa mie mi se pare o chestie mult mai buna decit consultanta de tipul asta.
    Stiu ca vrem sa facem bani in moduri originale si ‘culte’, insa ‘agentia’ asta nu cred ca o sa aiba prea multi musterii. Sint alte cai mult mai ieftine si mai directe, si stii cu cine stai de vorba.
    Am observat ca nu exista o pagina „Despre noi” – sper sa nu am suprize foarte mari cind se va afla (daca se va afla) cine sint consultantii…

  8. din păcate, nici eu nu cred că va avea mulţi muşterii. şi nu din cauza tarifelor sau a anonimatului (actual al) consultanţilor, ci fiindcă scriitorul român e, în cele mai multe cazuri, prea orgolios pentru a accepta observaţiile cuiva. un circ pornit din meteahna asta ştim amândoi unde s-a purtat 😦

  9. Nu ştiu ce e în capul altora, dar eu una accept orice sfaturi sau observaţii – numai că nu sunt dispusă să plătesc pentru ele, în orice caz nu atât de mult 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s