Florin Ardelean – Folie a trois. Ivona

20 martie 2015: Florin Ardelean – Folie a trois. Ivona

Finalul a fost cel mai greu de scris și a venit când autorul se aștepta mai puțin, într-o cameră de hotel din insula Corfu. Înainte de asta a fost surpriza de-a descoperi că povestea din Folie a trois, romanul apărut la aceeași editură Trei în 2012, nu se încheiase, de fapt, așa cum autorul crezuse. Acum, mai precaut, după scrierea celui de-al doilea volum, s-a gândit să nu mai lase lucrurile la voia întâmplării – ne-a spus Florin Ardelean la lansarea bine asistată de la Librăria Humanitas Oradea, într-o după-amiază însorită de primăvară certă. S-a pus serios pe lucru, ca un romancier profesionist, compunând conștiincios sinopsisul viitorului volum al – deocamdată – trilogiei Folie a trois. Nu ne-a dezvăluit multe despre acest proiect, doar că personajul principal, alter-ego-ul pe care între timp a decis să și-l asume fățiș, va muri, trebuie să moară, altă soluție nu există: dezvăluire care a stârnit rumoare între participanți, autorul fiind chiar luat de la rost, pe loc, cu șarmul caracteristic, de Liana Cozea. Dincolo de aceste senzații „tari”, lansarea a fost expert condusă de Ioan Moldovan, prieten și atent cititor al lui Florin Ardelean, care ne-a prezentat în linii mari trama și tribulațiile personajelor primului volum, pentru a ne introduce apoi în subiectul romanului proaspăt lansat.

Nu se întâmplă des ca un prozator orădean/bihorean să lanseze un roman purtând girul unei edituri de renume cum este Editura Trei. Și asta nu pentru că prozatorii locului ar fi mediocri, ci pur și simplu pentru că ei abia dacă… sunt, știut fiind faptul că pe malurile Crișului Repede înfloresc mai cu seamă poeții, eseiștii și filosofii. Or, tocmai pentru aceasta, mă înclin și felicit pe Florin Ardelean, un scriitor care, deși preocupat, prin natura profesiei, de științele media, de presă, despre care a publicat cărți importante, rămâne mai presus de toate prozator, ba chiar romancier.

[în Revista socială, Familia, nr. 3/2015]


Newsletter

Tiberiu Ciorba – Capitol dintr-o carte pierdută

11 martie 2015: Tiberiu Ciorba – Capitol dintr-o carte pierdută

O carte care recuperează și omagiază în același timp pe Tiberiu Ciorba, fost redactor al revistei noastre, plecat dintre noi deja de 14 ani, pe când avea doar 39 de ani. O întreprindere a doi dintre prietenii săi de suflet, Dan Popescu și Emil Sauciuc. Evenimentul de lansare a cărții s-a desfășurat – destul de potrivit, s-a spus – într-o sală de repetiții a Teatrului Arcadia. Lume multă atât pe scenă, cât și în sală. Probabil că departajarea aceasta nici n-ar fi importantă, întrucât majoritatea celor prezenți, chiar dacă nu toți semnează evocări în acest volum, cu siguranță ar putea contribui la un virtual documentar memorial Tiberiu Ciorba. Emoția s-a simțit atât la vorbitori (îngrijitorii ediției, dar și Ioan Moldovan și Traian Ștef, din partea revistei Familia, Florin Ardelean, membru în acei ani al aceleiași redacții familiste, Ioan F. Pop, Liana Cozea și, nu în ultimul rând, Flavius Ciorba, fiul acum matur și păstrând o doză bună din [auto]ironia tatălui său), cât și, mai ales, la cei din sală. S-au spus anecdote din viața tânărului „rebel și aristocrat”, episoade care au marcat memoria personală și colectivă, locală, și au fost evidențiate trăsăturile care au făcut din caracterul său un reper de ingeniozitate, de inteligență iscoditoare și nonconformistă. Florian Chelu Madeva a cântat la chitară sonete, poetul Lucian Scurtu a recitat un poem al neacceptării despărțirii de Tiberiu Ciorba…

[în Revista socială, Familia, nr. 3/2015]


Newsletter

Emil Hurezeanu. Conferința „România și crizele Europei”

În contextul internațional actual, mai ales aici, la granița răsăriteană a Uniunii Europene, lucrurile încep să poarte mirosul unor ani nici măcar foarte vechi, dar oricum prea repede dați uitării. Când Rusia încearcă să își recâștige influența în zonă aplicând metoda forței – v. anexarea Crimeei și, de luni bune, cucerirea pas cu pas, printr-un război hibrid, a estului Ucrainei – este salutar interesul românilor pentru subiect. Este aproape un miracol, dacă ar fi să ne luăm după temele pe care majoritatea outlet-urilor noastre media le promovează cu obstinație: în cel mai fericit caz, lupta anticorupție purtată de DNA care s-a intensificat miraculos în urma alegerilor prezidențiale și, în cel mai nefericit, ultima ceartă dintre Guță, regele manelelor, și Bioanse (presupun că fix așa își scrie porecla), iubita sa, copie made în China. Tocmai de aceea, mare mi-a fost bucura să văd în această zi de joi o Sală Mare a Primăriei orădene arhiplină, cu oameni stând și în picioare – printre ei, inclusiv edilul orașului, Ilie Bolojan, ajuns prea târziu pentru a mai prinde un loc pe scaun. Întrucât, la 25 de ani de la Revoluție, România a ajuns să aibă ca voce critică și avizată în cel mai înalt grad tot pe Emil Hurezeanu, cel care ani de zile a purtat războiul „pe calea undelor” cu totalitarismul ceaușist de la microfonul Europei Libere, alături de Nestor Rateş, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Neculai Constantin Munteanu… Conferința pe care Emil Hurezeanu a susținut-o la Oradea, având sprijinul Academiei Civice Bihor, s-a înscris în paradigma enunțată mai sus, a reizbucnirii unui conflict între Europa și Rusia, conflict pe care unii l-au crezut rezolvat dacă nu pe termen lung, măcar pe unul mediu, nicidecum pe cele puțin peste două decenii scurse de la încheierea războiului rece. Discursul elocvent și elegant, susținut cu acele informații din surse la care doar domnul Hurezeanu pare a fi atent, deși ele alcătuiesc fără-ndoială o bibliografie obligatorie pentru orice pretins comentator de politică internă și, cu atât mai mult, externă, discursul a ținut sala într-o tăcere atentă, receptivă, pe toată durata celor două ore ale evenimentului. O inițiativă lăudabilă a Alianței Civice, filiala Bihor, o invitație necesară la înțelegerea mai bună a transformărilor prin care trece lumea și noi odată cu ea.

[în Revista socială, Familia, nr. 3/2015]


Newsletter