Sistemul. Autorităţile. Instituţiile. Vorbe goale, simple invenţii lexicale care îmbracă unele nuclee umane cât se poate de individualizate. Când o ghişeistă te spurcă din priviri şi te pune pe o mie de drumuri pentru o flendură c-o ştampilă într-un colţ nu se cheamă că Instituţia îţi este potrivnică ori nefuncţională ori nereformată, ci doar că fiinţa X şi-a dorit să-şi răzbune ghinionul de-a umbri pământul pe cel asupra căruia are un dram de ascendent. La fel cum nici personajul solar care îţi zâmbeşte sincer şi te serveşte cu maximă amabilitate nu e semnul că Sistemul funcţionează. Autoritatea Statului Instituţional stă în buna creştere şi-n capacitatea de bună organizare a tuturor celor pe care acelaşi Stat Instituţional s-a îngrijit să-i crească întru susţinerea lui pe mai departe. Altminteri nu facem decât să ne împăunăm cu vorbe goale, ca nişte bannere frumos colorate atârnate peste sluţenia şi obida unor blocuri comuniste. Continuă lectura →

Aflu, nu mai reţin exact de unde, că Alexandru Ecovoiu plănuieşte un come back. Romanul se va chema După Sodoma. În proza lui Ecovoiu am intrat prin Sigma, un roman excelent, care mi-a deschis apetitul şi care m-a făcut apoi să trec într-o succesiune rapidă prin toate celelalte cărţi ale autorului (multe, dacă nu chiar toate, reluate în ultimii ani la Polirom). Cine nu l-a citit a pierdut mult din literatura română actuală. – Plus că autorul, ca fire, e pe sufletul meu: nu iese în faţă cu stridenţe, stă la locul său şi scrie, e-un izolat cu folos.

— • —

„Dacă vrei să fii liniştit şi să umbli cu lumea ta după tine, mergi cu căştile în urechi.” – Luiza Vasiliu, Dilema veche, nr. 422, în cadrul dosarului „Coloana sonoră a vieţii noastre”. Continuă lectura →

De vreo două săptămâni am reînceput să cumpăr România literară. Din simplul motiv că am găsit-o la un chioşc. Sentimente amestecate. Puţină nostalgie, puţină detaşare. A fost o vreme când o luam şi numai pentru editorialele lui Manolescu. A fost. Acum revista pare mai buretoasă; la fel de mare, dar din aluat mai puţin. Dar poate e doar aşa cum zic, o părere a mea.

Rămâne ca destinaţie constantă de lectură doar „Păcatele limbii” de Rodica Zafiu. În mod curios, printre actualele rubrici interesante: „Meridiane”. Mi-e în continuare dor de cronica ediţiilor lui Z. Ornea. Continuă lectura →