Comunicat important pentru ţară: Zombii atacă România!

MILLENNIUM BOOKS şi SUBSEMNATUL vă informează…

Apocalipsa a ajuns în România şi ea a fost adusă de zombi. Cadavrele reanimate pun stăpânire, încet dar sigur, pe toate marile oraşe ale ţării. De la Constanţa la Satu Mare, de la Iaşi la Turnu-Severin, morţii ies din morminte cu miile. În cele mai izolate cătune, bătrânii cu frică de Dumnezeu îşi văd cu ochii cele mai oribile coşmaruri. Cu moarte pe moarte călcând, spune Cartea Sfântă, însă nimeni nu s-a gândit vreodată că ziua aceea va veni.

Căutăm proze scurte (nu mai mult de 40.000 de semne, cu spaţii cu tot) care să ofere cititorului o viziune românească asupra apocalipsei aduse de morţii-vii. Autorii au libertate deplină în alegerea temei, a modului de abordare, a timpului povestirii. (Nu acceptăm însă parodii.) Ne interesează ca textul să creeze un univers credibil, în care ameninţarea zombilor să inspire teamă. Apreciem, cu atât mai mult, personajele bine conturate, bine motivate, cu o evoluţie firească. Orice proză bună cu zombi se bazează şi pe subtext; prin urmare, încurajăm folosirea temei subsidiare şi descurajăm gratuitatea şi efectul facil.

Textele vor fi culese cu caractere Times New Roman, folosind obligatoriu diacriticele. Vor fi salvate în format DOC şi vor fi trimise via e-mail la adresa next @ millenniumpress.ro pînă cel tîrziu la data de 1 august 2011, miezul nopţii.

Rezultatul final va fi un nou volum în seria Antologiilor Millennium, selecția textelor urmînd să fie făcută de Mircea Pricăjan, unul dintre puținii noștri specialiști în literatură horror.

Millennium Books oferă:

  • un răspuns fiecărui participant, pînă la data de 31 august 2011;
  • drepturi de autor pentru prima publicare, în cuantum de 2 euro (echivalentul în lei) / pagina standard (2000 semne cu spaţii) pentru textele publicate;
  • un număr de 2 exemplare de autor (şi posibilitatea achiziţionării unui număr nelimitat cu discount de 50%) pentru fiecare text publicat.

Spor la scris!

Liviu Radu în Nautilus nr. 36

Descopăr cu plăcere în nr. 36 al mensualului Nautilus, revista de SF&F a editurii Nemira pe care o realizează Marian Truţă, două recenzii semnate de maestrul Liviu Radu la două cărţi traduse de mine: Compania neagră (Millennium Books, 2010) de Glen Cook şi volumul desemnat recent de cititorii Nemira cea mai bună apariţie a anului trecut, mă refer desigur la La asfinţit (Nemira, 2010) de Stephen King.

Vi le semnalez şi vouă, în speranţa că vă vor convinge să daţi (măcar o) şansă celor două titluri.

Despre Compania neagră, concluzia lui Liviu Radu sună aşa:

„[…] romanul combină tot soiul de elemente, care-l fac să poată fi încadrat în categorias sword and sorcery. Oricum, e un roman plin de evenimente, dinamic şi atractiv, pe care o să-l citiţi cu plăcere şi o să aşteptaţi cu nerăbdare următoarele volume ale seriei.”

[Restul textului intitulat Mercenari parşivi, AICI.]

Iar despre La asfinţit:

„[…] în final, am fost mulţumit de carte şi v-o recomand. […] volumul e interesant şi conţine cel puţin patru, cinci poveşti foarte reuşite. S-ar putea să vă placă chiar mai multe.”

[Restul textului intitulat Hai să ne speriem, AICI.]

Sigur, sumarul revistei e mult mai bogat de atât, dar sunt convins că pornind de la link-urile din postarea de faţă veţi descopri singuri alte şi alte articole demne de atenţia voastră. 😉

The Woman, un film scandalos?

Acum câteva zile a avut loc o vizionare în cadru restrâns  a filmului The Woman, rezultatul efortului conjugat al regizorului Lucky McKee şi-al scriitorului Jack Ketchum (pe care am avut plăcerea să-l intervievez pentru revista Suspans, AICI). Cum poate ştiţi, Ketchum e cunoscut pentru brutalitatea pe care o exprimă în cărţile sale, brutalitate preluată apoi şi-n ecranizările cărţilor lui. The Girl Next Door se spune că ar fi imposibil de urmărit, dar nici cu Offspring nu mi-ar fi ruşine. Red şi The Lost, alte două ecranizări, sunt mai cuminţele, deşi nu le lipseşte nici lor acel dram de „scandal” care l-a făcut celebru pe Ketchum.

Dar să revenim la The Woman. Aici nu mai e vorba de-o ecranizare. E vorba totuşi de-un scenariu pe care McKee l-a scris ajutat de Ketchum, iar influenţa acestuia se pare că a fost uriaşă. Din câte înţeleg, la film se lucrează deja de doi ani şi abia de curând au fost puse lucrurile cap la cap. Iar produsul final a fost înscris la festivalul Sundance. Şi prezentat, cum  începeam însemnarea aceasta, în faţa unui public restrâns.

Ei bine, din publicul acela a făcut parte şi un individ mai slab de îngeri, care s-a arătat foarte revoltat de lucrurile văzute pe ecran. Atât de revoltat, încât a început să vocifereze, să propovăduiască acolo, pe întuneric, cauza nobilă a civilizaţiei cuminţi, trebuind ca până la urmă să fie scos din sală aproape pe sus. Discuţia care a urmat pe coridor a fost filmată şi filmarea a făcut repede înconjurul globului. Am aflat şi eu de ea de pe site-ul lui Chuck Palanhiuk [apropo de el, vedeţi musai cartea recomandată săptămâna aceasta!], unde avem parte şi de-un interviu cu cei doi părinţi ai filmului, dar şi cu producătorul lui, Andrew van den Houten. Reacţiile celor trei la cele întâmplate le puteţi citi AICI.

Nedumerirea mea, chiar şi acum, e dacă totul poate fi considerat o manevră de marketing/PR sau e pur şi simplu o întâmplare întâmplătoare. Fiindcă e clar: de-acum înainte, The Woman va rămâne în mentalul tuturor drept filmul care degradează femeile, un film atât de brutal, încât la prima lui vizionare o femeie a leşinat şi cel care o însoţea s-a declarat revoltat şi a fost scos afară din sală. Adică exact publicitatea de care are nevoie un astfel de film, nu?