Pictorial cu unguroaice

Vă spuneam luni că sâmbătă am fost la cumpărături la vecinii unguri. Ei, magazinul Tesco în care mergem noi, în Berettyóújfalu, vinde nu numai alimente, ci şi alte mărunţişuri, printre care şi – pa-ram-pam-pam! 🙂 – cărţi. Şi pierzând eu timpul printre rafturi, m-am gândit să fac nişte poze cu telefonul mobil, să vă arăt şi vouă. Aşadar, iată pictorialul:

Începem cu Stephen King, evident:

Evident, Blaze şi, mai puţin evident, La asfinţit.

Tratatul lui despre genul horror în literatură şi media, Danse Macabre.

Mergem mai departe cu un George R. R. Martin:

Asta e Iureşul săbiilor.

Novelizarea unui serial celebru, Torchwood:

La noi pesemne n-a prins destul nici serialul însuşi…

Şi-n încheiere un Jo Nesbø, norvegianul, revelaţia anului trecut (tradus şi la noi, la RAO):

Asta e The Redeemer, din seria Harry Hole.

Până la următoarea vizită în Ungaria şi, deci, până la următoarea sesiune de shooting, asta a fost. Sper că v-a plăcut. Vă aştept părerile despre coperte. Şi despre orice altceva…

Comunicat important pentru ţară: Zombii atacă România!

MILLENNIUM BOOKS şi SUBSEMNATUL vă informează…

Apocalipsa a ajuns în România şi ea a fost adusă de zombi. Cadavrele reanimate pun stăpânire, încet dar sigur, pe toate marile oraşe ale ţării. De la Constanţa la Satu Mare, de la Iaşi la Turnu-Severin, morţii ies din morminte cu miile. În cele mai izolate cătune, bătrânii cu frică de Dumnezeu îşi văd cu ochii cele mai oribile coşmaruri. Cu moarte pe moarte călcând, spune Cartea Sfântă, însă nimeni nu s-a gândit vreodată că ziua aceea va veni.

Căutăm proze scurte (nu mai mult de 40.000 de semne, cu spaţii cu tot) care să ofere cititorului o viziune românească asupra apocalipsei aduse de morţii-vii. Autorii au libertate deplină în alegerea temei, a modului de abordare, a timpului povestirii. (Nu acceptăm însă parodii.) Ne interesează ca textul să creeze un univers credibil, în care ameninţarea zombilor să inspire teamă. Apreciem, cu atât mai mult, personajele bine conturate, bine motivate, cu o evoluţie firească. Orice proză bună cu zombi se bazează şi pe subtext; prin urmare, încurajăm folosirea temei subsidiare şi descurajăm gratuitatea şi efectul facil.

Textele vor fi culese cu caractere Times New Roman, folosind obligatoriu diacriticele. Vor fi salvate în format DOC şi vor fi trimise via e-mail la adresa next @ millenniumpress.ro pînă cel tîrziu la data de 1 august 2011, miezul nopţii.

Rezultatul final va fi un nou volum în seria Antologiilor Millennium, selecția textelor urmînd să fie făcută de Mircea Pricăjan, unul dintre puținii noștri specialiști în literatură horror.

Millennium Books oferă:

  • un răspuns fiecărui participant, pînă la data de 31 august 2011;
  • drepturi de autor pentru prima publicare, în cuantum de 2 euro (echivalentul în lei) / pagina standard (2000 semne cu spaţii) pentru textele publicate;
  • un număr de 2 exemplare de autor (şi posibilitatea achiziţionării unui număr nelimitat cu discount de 50%) pentru fiecare text publicat.

Spor la scris!

Liviu Radu în Nautilus nr. 36

Descopăr cu plăcere în nr. 36 al mensualului Nautilus, revista de SF&F a editurii Nemira pe care o realizează Marian Truţă, două recenzii semnate de maestrul Liviu Radu la două cărţi traduse de mine: Compania neagră (Millennium Books, 2010) de Glen Cook şi volumul desemnat recent de cititorii Nemira cea mai bună apariţie a anului trecut, mă refer desigur la La asfinţit (Nemira, 2010) de Stephen King.

Vi le semnalez şi vouă, în speranţa că vă vor convinge să daţi (măcar o) şansă celor două titluri.

Despre Compania neagră, concluzia lui Liviu Radu sună aşa:

„[…] romanul combină tot soiul de elemente, care-l fac să poată fi încadrat în categorias sword and sorcery. Oricum, e un roman plin de evenimente, dinamic şi atractiv, pe care o să-l citiţi cu plăcere şi o să aşteptaţi cu nerăbdare următoarele volume ale seriei.”

[Restul textului intitulat Mercenari parşiviAICI.]

Iar despre La asfinţit:

„[…] în final, am fost mulţumit de carte şi v-o recomand. […] volumul e interesant şi conţine cel puţin patru, cinci poveşti foarte reuşite. S-ar putea să vă placă chiar mai multe.”

[Restul textului intitulat Hai să ne speriem, AICI.]

Sigur, sumarul revistei e mult mai bogat de atât, dar sunt convins că pornind de la link-urile din postarea de faţă veţi descopri singuri alte şi alte articole demne de atenţia voastră. 😉