Arhive pe categorii: posturi

Posturi [6]

Dacă noi, copiii anilor 80, ne jucam din zori de vară până-n seară pe şantierele comuniste ale patriei, alergam ca bezmeticii prin blocuri ale căror pereţi exteriori lipseau, ba uneori lipseau chiar şi scările interioare, copiii de astăzi se joacă pe altfel de şantiere. Cele capitaliste. Intră şi ies după bunul plac în vilele încă neterminate. Îi văd prin cartier, pe golurile geamurilor încă nefixate în pereţi. Au pe chip aceeaşi bucurie pe care o aveam şi noi atunci când eram ca ei. Nimic nu se schimbă pe lume, ci doar se transformă. Continuă lectura →

Posturi [5]

De Sărbători, plecat de acasă la rude, în altă localitate, rămân fără carte de citit. Şi iau din biblioteca nepotului un volum Patrimoniu. Un Gala Galaction, povestiri. Înainte de culcare, citesc vreo 5 proze. O revelaţie. Moara lui Califar, un exemplu de proză fantastică, ba chiar horror. Proză vânoasă, bine întoarsă din condei, cu efect, deloc fadă… De-atunci sunt ca în sevraj. Convins că am şi eu acasă acel  Galaction, la întoarcere văd stupefiat că m-am înşelat. Musai de vizitat un anticariat.

— • —

Chef de poveşti sfătoase, chiar duioase. De aceea, Poveste de iarnă de Mihai Zamfir. Goana prin Bucureştii anilor ’80 după cabine telefonice trezeşte amintiri personale, din copilărie. Continuă lectura →

Posturi [4]

Sistemul. Autorităţile. Instituţiile. Vorbe goale, simple invenţii lexicale care îmbracă unele nuclee umane cât se poate de individualizate. Când o ghişeistă te spurcă din priviri şi te pune pe o mie de drumuri pentru o flendură c-o ştampilă într-un colţ nu se cheamă că Instituţia îţi este potrivnică ori nefuncţională ori nereformată, ci doar că fiinţa X şi-a dorit să-şi răzbune ghinionul de-a umbri pământul pe cel asupra căruia are un dram de ascendent. La fel cum nici personajul solar care îţi zâmbeşte sincer şi te serveşte cu maximă amabilitate nu e semnul că Sistemul funcţionează. Autoritatea Statului Instituţional stă în buna creştere şi-n capacitatea de bună organizare a tuturor celor pe care acelaşi Stat Instituţional s-a îngrijit să-i crească întru susţinerea lui pe mai departe. Altminteri nu facem decât să ne împăunăm cu vorbe goale, ca nişte bannere frumos colorate atârnate peste sluţenia şi obida unor blocuri comuniste. Continuă lectura →