Întotdeauna am suferit fiindcă nu sunt un fast reader. Citesc în medie câte o carte pe săptămână, ceea ce se traduce prin aproximativ 50-60 de cărți pe an. Jurnalul de lectură pe care îl ţin de vreo 17 ani confirmă această tristă statistică: Abia acum mă apropii de 900 de volume (consemnez aproape exclusiv romanele, nepunând la socoteală cărțile de interviuri, de poezie etc.). Si mă apucă nervii când văd câte alte cărți aș vrea să citesc în acest timp! Lista se lungește întruna. Motiv pentru care am devenit, în ultima vreme, extrem de selectiv cu ce cărți citesc. Știind că nu pot lăsa o carte neterminată, mă documentez destul de mult înainte să-mi dedic timpul unui titlu anume, atunci când nu merg de-a dreptul la sigur (cazul clasicilor, pe care nu-i neglijez si din care am veșnic de recuperat). Cred că astăzi, mai mult decât în alte vremuri, situația cititorului conștient si riguros este complicată de oferta bogată şi, mai ales, de accesul facil. Nu o dată mi-am dorit, leneș, să am de ales dintr-o listă limitată, alcătuită de preferință din valori verificate.