A trecut mult timp de când n-am mai fost luat la rost în mod „oficial”. Astăzi, găsindu-mă singur în redacţie, un domn foarte bine acordat la viaţa culturală a urbei de pe malul Crişului Repede, participant în primul rând la orice manifestare coltorală, întotdeauna primul care pune întrebări elaborate, pe alături de subiectul dezbătut, şi la care, cel mai adesea, nu aşteaptă răspuns, acest domn m-a urecheat la figurat că-n sâmbăta ce trecu n-am luat parte la o expoziţie de artă la care domnia sa, desigur, a fost prezent. Şi-acum îmi pare rău că l-am repezit, că l-am făcut să se bâlbâie, să tremure şi să plece supărat. Nu înainte însă de a-mi pune sub nas toate broşurile, flyerele şi cărţile pe care astă-dimineaţă şi le-a îndesat în punga de 1 leu cu care astăzi va face turul redacţiilor şi instituţiilor orădene.