Răscolesc inutil internetul după arhiva revistei Imagikon.

Am făcut revista asta vreme de aproape doi ani (2003-2004), invitat fiind de Ovidiu Bufnilă. Acest om, aşa zurliu cum poate părea, e o forţă a naturii, a creat o sumedenie de reviste şi a pus în mişcare o mulţime de oameni. Printre ei, şi eu. Printre ele, revistele, şi Imagikon.

A fost o perioadă faină, aia. Am avut ocazia să-mi fac mâna la construit relaţii editoriale, la (men)ţinut termene (ezine-ul apărea săptămânal, apărea în limba engleză), a fost ca o şcoală pregătitoare pentru ce aveam să fac apoi la Familia, la Suspans.ro şi acum la Revista de suspans. Ţin minte că aveam colaboratori din toată lumea, de pe toate meridianele. La un moment dat am obţinut chiar din partea lui David Morrell (da, părintele lui Rambo) dreptul de a-i (re)publica o povestire, şi am fost la un pas de o prezenţă în revistă a lui Ian McEwan (agentul său m-a amânat pe motiv că autorul era ocupat cu scrierea noului său roman, Sâmbăta, iar pe când programul lui s-a relaxat, Imagikon îşi încetase apariţia). I-am avut drept colaboratori, din ţară, pe Robert David, Lucian-Dragoş Bogdan, Marian Coman, Roxana Brînceanu şi cam toate numele care contau la vremea aceea – şi contează în continuare.

În 2004 am vrut să transform revista într-una cu apariţie lunară. Am scos primul număr. Îmi adunasem şi o echipă redacţională, redactor-şef adjunct fiind Nina Munteanu, taman din îndepărtata Americă. Întâmplarea nefericită a făcut însă ca Marian Ţarălungă, webmasterul şi sufletul tehnic din spatele acestui proiect (dar şi al proiectelor-suroră Wordmaster, Avangarda, SFera Online), să fie nevoit să abandoneze munca pro domo. Mi-a trimis întreaga arhivă a revistei, însă eu, afon în cele tehnice, n-am ştiut ce să fac cu ea. N-am găsit în timp util alt om priceput pe partea asta, iar pe când l-am găsit era deja prea târziu. Viaţa îmi aruncase în braţe şi mie alte proiecte, dintre care traducerile din Stephen King pentru Editura Aquila erau cele mai importante.

A fost o perioadă tare faină, aia. Şi au rămas doar amintirile, doar ele. Răscolesc acum internetul şi nu găsesc nici măcar sigla revistei*, darămite arhiva (găzduită într-o vreme de Dan-Marius Sabău pe site-ul său http://sffbd.ro).

Peste câteva luni se împlinesc, alas!, zece ani de la lansarea Imagikon-ului.

— • —

Later update: E bun şi Facebook la ceva. Pe grupul SFVA, Marian Mirescu îmi aduce aminte discret (mulţumesc pentru gentileţe!) că Imagikon a găzduit şi o rubrică de BD. Iar titularul ei era nimeni altul decât Marian Mirescu. O tempora!

*Uite că am găsit-o, totuşi. Michael Haulică a avut prezenţa de spirit să păstreze câteva capturi de ecran din acea perioadă.