Au ajuns şi la mine, în sfârşit, exemplarele de traducător ale romanului O EDUCAŢIE COSTISITOARE, de Nick McDonell, apărut în preajma Garudeamus-ului la Editura All.
E o cărţulie ambiţioasă, scrisă de un tinerel născut în ’84. Remarcaţi, vă rog, că am scris „tinerel”. Nu vă ascund că am fost niţel invidios când am aflat anul naşterii lui. 1984, cu patru ani mai mic decât mine, deci! Şi acesta este deja al treilea roman pe care îl publică!!! Hm, îmbătrânim, monşer… Dar lasă, vine ea pensia şi purcoiul de bani cu care-o să mă blagoslovească statul român o să-mi permită să stau cât e ziulica de lungă şi să-mi scriu şi eu romanele… Yeah, right!
UPDATE: Iată o primă reacţie (cred) pe Bookaholic, din partea Veronicăi Plăcintescu.
UPDATE 2: Şi încă o reacţie, de data aceasta pe BookBlog sub semnătura Andreei Balint.
Mircea Pricăjan 
Si dupa ce il citesti sa ne spui si noua ce impresie ti-a lasat aceasta carte. Eu nu am auzit de autor.
Dacă am tradus cartea se presupune (cred 🙂 ) că am şi citit-o. E-un roman, cum spuneam, ambiţios, bazat pe suprapunerea de planuri şi mizând pe discrepanţe: războiul de gherilă din Somalia şi lupta pentru putere la Harvard. De altfel, francezii i-au tradus titlul prin „Război la Harvard”…
Cred ca am sarit peste partea cu ‘exemplare de traducator’. =)) Eh! Nu se presupune ci e sigur ca daca ai tradus cartea ai si citit-o. Cred ca o s-o cumpar si eu la urmatoarea comanda. Deocamdata mai am vreo 40 pagini din ‘Cabalistul’ . E exagerata descrierea cartii. Pot spune doar ca e o carte slabuta. Si mai am de citit ‘Vantul Demonilor’ si al 3-lea volum din ‘Jocurile Foamei’ .
La ‘Educatie Costisitoare’ subiectul pare cat decat interesant. Sper sa nu raman la sfarsit cu aceeasi impresie ca la ‘Hotul de carti’ la care subiectul parea chiar interesant. Nu zic ca nu a fost dar continutul nu prea se masoara cu descrierea cartii sau cu nenumaratele recenzii.
CABALISTUL mi s-a părut şi mie cam tezistă, iar ca scriere e-ntr-adevăr subţirică rău. Cu EDUCAŢIA, ce să zic? E mai mult roman mainstream, chit că editura l-a publicat pe Strada Ficţiunii la categoria Bestseller. Nu e-o carte „de senzaţie”, ci una cu pretenţii de deşteptăciune. Autorului îi place să fie eliptic, criptic, să spună cât mai puţine şi să spere că elementele lipsă, cel mult sugerate, vor da greutate subiectului. Poate îţi va plăcea, nu ştiu ce să zic.
Cât despre prezentările de copertă IV… Multe edituri n-au înţeles că un text prea bombastic poate aduce cumpărători pentru o carte slabă, dar îi poate îndepărta pe viitor de alte cărţi ale lor – poate chiar bune. Ştii povestea aia cu „lupul la stână” [iertată-mi fie pulafonia]…