Un nou Dean Koontz

Sunt doar câţiva scriitorii pe care îi citesc oricând cu mare plăcere, necondiţionat. Îi pot număra pe degetele de la o singură mână. Şi pe majoritatea i-am descoperit aproximativ în acelaşi timp: pe la începutul anilor ’90, graţie editurilor Nemira, în principal, şi RAO. Dean Koontz, cu sau fără „R.”-ul din mijloc, este unul dintre ei.

Am în bibliotecă aproape toate cărţile lui, unele chiar în mai multe ediţii. Şi-mi face deseori o mare plăcere să le iau de acolo şi doar să le frunzăresc, dacă-n acel moment nu am timp chiar să le citesc. Şi nici nu e bine să citeşti romane de Koontz la foc continuu. Îi cunosc bine metehnele ca scriitor, ştiu care-i sunt punctele slabe şi mi-e clar că suferă de-un oarecare manierism care, la lecturi succesive, poate obosi. De aceea, într-un an „consum” cel mult 4-5 romane de Koontz, cam unul pe trimestru.

Şi încă nu am ajuns la relecturi. Autorul este în continuare – din fericire – foarte prolific. Atât de prolific încât, spre ruşinea mea, cărţile sale din ultimii 2-3 ani nici n-am apucat să le cumpăr, ştiindu-mă încă asigurat cu titluri de backlist. Chiar în acest decembrie am citit THE DOOR TO DECEMBER, o carte publicată iniţial sub pseudonim şi retipărită prin anii 2000 cu numele adevărat pe copertă. Dar despre ea veţi putea citi, cel mai probabil, în viitorul număr al revistei Suspans.

Am scris însemnarea asta ca preambul pentru link-ul de la coadă. În decembrie 2011, Dean Koontz a publicat un nou roman. 77 SHADOW STREET. Despre o casă bântuită. Am citit deja sinopsisul şi mi se pare un subiect – deşi vechi de când lumea – tratat într-o manieră specific koontziană. Am citit acum şi un fragment, iar bănuiala mi s-a transformat în certitudine. Iată, spre fragmentul acesta trimite şi linkul de care vorbeam:

Excerpt: ‘77 Shadow Street’ by Dean R. Koontz « Del Rey and Spectra – Paranormal Books, Graphic Novels, and More.

Anunțuri

  1. Si eu il citesc pe Koontz cu mare placere. Daca nu ma insel am toate cartile lui aparute la noi. Singurul lucru care nu imi place la acest autor este ca daca citesc mai mult de 3 carti ale lui una dupa alta devine obositor. Inca ceva care pot spune ca e un defect e ca la sfarsit termina cam brusc, dar tot nu pot sa nu il citesc. Dar noi, romanii nu prea il citim ca sunt(asa am observat eu) putine carti aparute la noi. Nici nu inteleg de ce nu prea e citit pentru ca il citesti lejer. Nici acum nu am uitat discutia de la barul unde lucra Billy cu cearta acelor vecini, cu golirea vezicii de pe acoperis pe fereastra vecinului. Am ras cred ca 5 minute fara sa ma opresc. Nu stiu daca pot alege o carte preferata de-a lui, dar daca stau si ma gandesc cred ca as alege ‘Cursa’, carte care o frunzaresc des.

  2. Aia zic şi eu, că oboseşte cititorul. Şi totuşi, reţetele lui (căci are mai multe) sunt de departe preferabile reţetei lui John Saul, de pildă.

    Cât despre traduceri, eu am impresia că stăm destul de bine. Am văzut că-n ultimul timp au apărut la RAO destul de multe volume, majoritatea (dacă nu chiar toate) în tălmăcirea expertă a lui Liviu Radu. Mărturisesc că eu n-am mai luat cam de multicel cărţile lui în traduceri româneşti; mi le comand în original, de peste hotare.

  3. Traducerile lui Liviu Radu sunt nemaipomenite.

    Ah ! Ca tot mi-am adus aminte. Ai citit ‘Cutia cu Fantome’ si ‘Sange Satanic’ ? Daca da, cu ce impresii ai ramas ?

  4. „Cutia cu fantome” am citit-o cu maximă atenţie, traducând-o. 🙂 Mi-a plăcut, dar nu m-a dat pe spate. Poate că şi aşteptările mele au fost prea mari. La romanul Cristinei Nemerovschi n-am ajuns încă. E pe raft, îmi face cu ochiul. 😉

  5. Eu am vreo 42-43 de Koontz în limba engleză si vreo 7-8 în română. Când și când mă mai reped la câte unul, dar nu fac exces-și eu mă feresc să citesc 2 cărți scrise de același autor unul după altul, sunt prea mulți buni și nu vreau să-mi stric plăcerea. Koontz e un gen în sine, nu de versatilitatea lui Brussolo, dar nici foarte departe.

  6. Cu ocazia citirii articolului de fata, mi-am numarat si cartile de Koontz din biblioteca. 25 (cred ca asta e cam tot ce a aparut pe piata noastra). Cam putine, adica nici jumatate din cât a scris mesteru’ peste ocean. Mi-au placut MIEZUL NOPTII, BETIA SANGELUI si RAURILE INTUNECATE ALE INIMII. Momentan citesc SOTUL, am trecut de jumatate si parca actiunea s-a cam fâsâit… E pacat insa ca aceste carti nu beneficiaza de ecranizari (cu unele mici exceptii, dar si alea adaptari TV). S-auzim de bine!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s