„S-a murit degeaba”


Bogdan Suceavă – Noaptea când cineva a murit pentru tine
Editura Polirom, Colecţia Fiction Ltd., Iaşi, 2010

Revoluţia noastră din decembrie 1989 are toate datele unui subiect de roman care să vorbească o limbă universală. Are necunoscute, multe necunoscute, are acte de eroism şi victime, are tragism. Şi cu toate acestea puţini scriitori români s-au învrednicit să scrie despre ea.

Scrie acum Bogdan Suceavă, în Noaptea când cineva a murit pentru tine, şi scrie dintr-o perspectivă care, cred, se apropie cel mai tare de adevărul momentului; acel adevăr personal, direct, cu toate implicaţiile lui. Scrie cu talent, ca şi până acum, scrie cu pricepere şi documentat, umplând acest gol cu brio.

Tonul romanului e surprinzător pentru cine a citit ce a publicat Bogdan Suceavă până acum. Nimic – sau aproape nimic – din romanele şi povestirile anterioare nu ne-a pregătit pentru această naraţiune tulburătoare, coborâtă în concretul acelor zile. Vocea personajului central, un student în primul an la Matematică, pornit prin Bucureştiul revoluţionar, printre gloanţe, spre clădirea Facultăţii de Geologie, unde se discută înfiinţarea Ligii Studenţilor, este vocea credibilă a două generaţii, până la urmă. Ea aparţine deopotrivă generaţiei care se resemnase cu ideea comunismului nemuritor şi, când perspectiva iminentei schimbări e tot mai bine conturată, aparţine generaţiei care a îmbrăţişat libertatea fără rezerve, aproape cu inconştienţă.

Aceste două planuri alege autorul să le împletească în roman: prezentul revoluţionar, unde acţiunea se desfăşoară cu rapiditatea gloanţelor care ţiuie pe lângă urechile naratorului, şi trecutul formator – adolescenţa şi timpul petrecut în armată – care este prezentat cu lentoarea amintirilor de care nu-ţi vine să te desparţi. Nu e de mirare, astfel, că acest al doilea plan intervine în derularea acţiunii principale, insinuant, în momentele cheie. Efectul se dovedeşte cu atât mai izbutit în a doua jumătate a cărţii, când, având de-acum toate elementele de fundal puse pe tapet, evenimentele din noaptea de 25 decembrie, noaptea pe care naratorul o petrece baricadat în clădirea Facultăţii de Geologie alături de un grup de studenţi şi foşti colegi de armată, trecem dincolo de faţada lucrurilor, pătrunzând în ţesătura fină a emoţiilor (teama sub multele ei forme, dar şi speranţa) care îl încearcă pe narator. Căci, în definitiv, asta este marea izbândă a romanului lui Bogdan Suceavă: (re)trezirea în cititor, acum, după peste 20 de ani de la Revoluţie, a trăirilor de atunci. “S-a murit pe bune. Literele acestea. Priveşte-le. Sunt reale. S-a murit pe bune,” spune naratorul aproape de finalul cărţii. “Şi mai e ceva. S-a murit degeaba.”

Noaptea când cineva a murit pentru tine, prin felul în care a fost gândit şi scris romanul de autorul său, are darul de a-i face şi pe cei mai tineri dintre noi să înţeleagă ce a însemnat cu adevărat Revoluţia din ‘89. Şi mai mult, are darul, printr-o viitoare traducere, să-i facă şi pe cei străini de România să priceapă mai bine cum “s-a murit degeaba” în cea mai spectaculoasă revoluţie dintr-o ţară fost-comunistă.

[Text apărut în revista Familia, nr. 2/2011]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s