Pomeneam ieri de-un articol din Jurnalul naţional despre piaţa autohtonă de carte în anul de graţie 2010, aşa cum este ea reflectată de statisticile făcute publice recet de singurul nostru lanţ mare de librării, recte Diverta. În continuare îmi propun să ofer câteva gânduri răzleţe, consideraţii personale pe marginea celor evidenţiate în articol. [AICI puteţi citi articolul în cauză.]
Că la noi se citeşte de la puţin în jos e fapt dovedit sociologic. Totuşi, dacă mai era nevoie, aflăm cu această ocazie că-ntr-un an în România se vinde câte o carte pe cap de vită furajeră. Nu-i chiar rău, v-aţi putea zice îngăduitori cu dacul în perioadă de criză, da’ dacă aruncăm doar puţin ochii peste graniţă – iar eu, de la geamul meu, văd la propriu peste graniţă – observăm că vecinii unguri se dedulcesc anual, în medie, cu câte 8-10 bucăţi carte la fiecare ocupant de pustă. Ei, dacă aţi vrut vreodată să ştiţi care-i gradul nostru de înapoiere în toate cele, iată-l! Împărţiţi la zece orice ispravă a lumii civilizate şi aflaţi locul nostru pe harta evoluţiei.
Dar ca şi când asta n-ar fi fost de-ajuns, aflăm cu stupoare că bestsellerul absolut al anului ce trecu’ aparţine lu’ nenea ăla în etate care porfeţeşte pe la tv despre alimentaţia sănătoasă la fiul fiului lui D-zo. Gheorghe Mencinicopschi i s-a zis la naştere, iar măria-sa autorul i-a zis operei „Noua ordine alimentară. Şi noi ce mai mâncăm?”. Partea a doua din titlu mi se pare de-a dreptul genială, dacă o luăm şi-o suprapunem nu regimului alimentar sănătos, ci regimului alimentar punct. Inconştientul colectiv şi-a spus cuvântul, bag sama.
Tot cu valoare… simbolică putem lua şi titlul aflat pe-al doilea loc în clasament. „Simbolul pierdut„, o carte de doi bani gonflată peste tot în lume ca să pară una de douăzeci şi trei de dolari volumul (hardcover, cu reducere). Din nou, pesimismul din interogaţia bestsellerului se regăseşte aici într-o lamentaţie făţişă. S-a pierdut ceva: iremediabil, definitiv, ceva de căpătâi, nu mai mult decât simbolul. Definiţia anului 2010!
Odată cu locul trei, surpriza surprizelor, ne întoarcem la tema alimentaţie puse sub semnul întrebării. „Mănâncă, roagă-te, iubeşte„, de Elizabeth Gilbert. Mergem totuşi un pas mai departe. De la potolul lumesc urcăm o treaptă spre spiritualitate. Ruga ca năzuinţă, ca speranţă în mântuire. Din nou, pe românul cumpărător de carte l-a dus subconştientul spre ceea ce-l doare cel mai tare: supravieţuirea. Acum, şi cu o latură religioasă!
Mi-este clar astfel că pentru noi (şi) cartea e-o extensie a gastricului, a pântecelui ghiorăitor şi că, precum în multe alte cazuri, anul 2010 a dus la mari deziluzii. Întrucât niciunul dintre volumele aflate în top 3 nu ascundea între coperte acel mult dorit ghid de supravieţuire în România lui boc! şi băse. Ba dimpotrivă! Titlurile au înşelat cu bună ştiinţă, au atras în capcane diabolice, au dat plasa supremă. Şi plasa era goală, of course.
Oricum, optimişti cum suntem (NOT!), 2011 cu siguranţă ne va aduce lucruri mult mai bune.
Să citiţi bine! Şi sănătos!
________
Alte destinaţii interesante de zilele astea:
- Asta n-am anunţat-o la timpul dumisale, da’ e bine ş-acum. Ştefan Ghidoveanu a început pe-al său blog o serie de exclusivităţi literare. Prima bucată-i aparţine lui Liviu Radu şi se intitulează Ina Ţepelina. – Mereţi de-o citiţi îndată AICI.
- DJ ne povesteşte în Biblioteca Babel despre The City & The City al lui China Mieville. – Lămuriţi-vă cum stau lucrurile AICI.
- Pe blogul revistei Cultura, Alex Goldiş face o recenzie foarte frumoasă celui mai nou roman al lui Bogdan Suceavă, Noaptea când cineva a murit pentru tine. – Citiţi despre „cel mai tăios şi mai problematizant roman românesc despre căderea comunismului” AICI!
- Andrei Ruse ne anunţă că şi-a pus cartea de debut la liber pe net. – Poezii gratis AICI.
- Editura TOR ne invită să realizăm un top al celor mai bune romane SFF ale deceniului. – Cast your votes HERE.
- Editura Nemira lansează o nouă provocare. Şi pune la bătaie un ebook reader Evolio şi o grămadă mare de ebooks. – Vă povesteşte Ionuţ AICI.
- eMag
e primul magazin din România care, începând de astăzi, a pornit comercializarea celebrul eBook Reader Kindle Wi-Fi + 3G
Mircea Pricăjan 
M-a distrat ultimul paragraf al articolului din JN, cel care prezinta cartea gastronomica de pe locul 1. Aproape fiecare propozitie se incheie cu semnul exclamarii 😀
In rest as zice si ca Diverta nu e neaparat reprezentativa pentru intregul public cititor; daca te uiti si pe la topurile de vanzari de la librariile online de pe-afara se observa ca diferentele sunt mari. Cei care cumpara de la FNAC sunt unii, cei care aleg Amazonul sunt altii si tot asa.
Eu de la Diverta, de exemplu, nu cumpar decat din an in pasti. Prea seamana a supermarket si nu-mi place nici selectia pe care o fac. Bine, adevarul e ca in Timisoara trebuie cel mai adesea sa mergi in pelerinaj pe la toate librariile din centru pentru a gasi toate cartile pe care le vrei. Unele nu aduc SF-uri, altele ascund naiba stie pe unde cartile mai vechi de doua-trei luni, altora nu le place nu stiu ce editura si asa mai departe.
Acestea fiind spuse, topul arata jalnic. Romanul mananca, asta una, si in pauzele de digestie cauta fie conspiratii, fie sensul vietii.
De-acord că Diverta nu-i reprezentativă, da’ e din păcate singura relativ bine răspândită-n teritoriu. Mult mai bine-ar fi dacă am avea o instituţie aparte (ca AER-ul, de pildă) care să se ocupe de centralizarea vânzărilor şi să ofere o statistică serioasă, sinceră şi complexă. Treaba asta nu doar că ne-ar satisface nouă, cititorilor, curiozitatea într-ale clasamentelor, dar i-ar ajuta pe ei, editorii, să-şi desfăşoare activitatea cu ceva mai multă – cum să-i spun? – direcţie. Încă mă minunez cum poate funcţiona industria asta fără nişte mecanisme de feedback clare şi profesioniste.
da’ cine-i menciconstipatovschi ăsta? call me an ignorant, dar n-am auzit în viaţa vieţii mele de el…
uite, dan, aci cum arată un bestseller în ro :)))
‘ai de mă-sa… this is insane. mi se face dor subit de o copertă a la danielle steel/sandra brown când văd aşa ceva. e oricând preferabilă o imagine reprezentând un cuplu (el musculos şi la bustul gol, ea ingenuă şi cu o privire de prepeliţă perplexă) giugiulindu-se în amurg pe un roib puternic, decât un moşneag ameninţător cum e ăsta. parcă-ţi ordonă „mâncă sau mori!”
Diversta au niste preturi de pork iar cine cumpara carti in mod frecvent e destul de destept cat sa ii evite. As zice ca majoritatea clientilor lor sunt cumparatori de ocazie, de impuls.
Întocmai. Cumpărători de supermarket, cum spunea Adina.
Asta nu schimbă însă faptul că sunt singurii mari jucători de pe piaţă şi, prin urmare, că statisticile oferite de ei reflectă instinctul de consumator al destul de multor cumpărători de carte.
Nu stiu cine-o fi semnand Sebastian S. Eduard, autor printre altele si al articolului invocat („Cele mai citite cărţi din anul 2010″), dar trebuia sa remarce ca volumul I al ghidului de supravietuire “Noua ordine alimentară. Şi noi ce mai mâncăm?” s-a vandut mult mai bine ca volumul II al capodoperei, „Şi noi ce mai mâncăm… ca sa slabim?”, volum adresat, in mod firesc, unui public mai restrans…
Tot legat de topul celor mai vandute carti/celor mai vanduti autori: chiar daca a depasit peste 1.000.000. de exemplare de „metafizica pe intelesul oricui” si la Coelho, in ultimul cincinal, se distinge o curba descendenta clara. Asta denota ori ca volumele sale devin tot mai slabe (e o prezumtie, de la „Alchimistul” -citita din curiozitate-, n-am mai citit vreuna, mi s-a parut a fi un pigmeu pe langa Borges…) ori ca sunt semne de desteptare si la populatia bastinasa cumparatoare de carti! Poate isi dau seama si romanii, incetul cu incetul, ca in spatele unor „vorbe de duh” coelhiene, gen: „Fericirea poate fi intalnita intr-un simplu graunte de nisip din deshert.”, nu sta simplitatea geniului, ci prostia!
Eu aş zice că românii au lăsat deoparte gargara şi-au trecut la subiect: cărţi motivaţionale sau de self-help. Într-un fel, asta era şi Coelho, numai cu zulufi. 🙂
Pingback: Intermeci (22)