Revolta de după referendum

Ieri, când s-a desfășurat referendumul pentru unirea administrativă dintre Oradea și comuna Sînmartin (din care fac parte și Băile Felix și 1 Mai), Oradea a ratat o șansă istorică, a ratat-o fiindcă-i greu, aproape imposibil să te opui inerți(i)lor, mai ales când ei/ele sunt câtă frunză și iarbă, e-o ratare paradoxală, cu atât mai dureroasă, e respingerea din nepăsare ori chiar pizmă a unui proiect bine gândit și bine prezentat, având în spate dovada altor proiecte bine gândite și deja cu succes realizate, spre disperarea împletitorilor de apă minerală care au ținut frâiele orașului până în 2008, este proverbiala lovire peste mâini a celor care și-au suflecat mânecile, pregătiți să construiască, zicându-le Voi n-aveți ce lucra?! Stați la locul vostru cuminți, nu mai tulburați liniștea locatarilor duminica, sfântă zi de hodin-a trupului și mai ales a minții, duceți-vă la altă scară până nu v-arunc și-un lighean de apă în cap… Proiecția prealungmetrajului Las-o, bă, că merge-așa! continuă cu casa închisă.

Reclame

Rămas bun, Nemira! Rămas bun, Suspans!

Din raţiuni pe care nu are rost să le comentez – apropiaţii mei le ştiu bine şi alţii le pot bănui uşor – mă văd nevoit să anunţ încetarea colaborării mele cu Editura Nemira. E vorba aici atât de traduceri (da, seria Turnul Întunecat va fi încheiată de altcineva; îi doresc mult spor!), cât şi de revista Suspans.

Au fost câţiva ani faini. Am apucat să traduc 14 cărţi pentru Nemira, dintre care 10 i-au aparţinut lui Stephen King. Am reuşit să scot 27 de numere din revista Suspans. Lună de lună, nedezminţit pe 15, oricare ar fi fost situaţia în care mă aflam. Ţin să le mulţumesc şi pe această cale colaboratorilor mei, cei care au răspuns chemării mele şi au făcut din această revistă ceea ce este ea azi.

A fost o onoare să lucrez cu Nemira. Am găsit acolo o echipă profesionistă cu care am fost pe aceeaşi lungime de undă 99,99% din timp. Am ştiut să dialogăm, să ne sfătuim, să ne completăm… Ne-am înţeles.

Vremurile s-au schimbat, însă. Şi astfel au produs, inevitabil, schimbare. E bine? E rău? Asta numai cititorii, beneficiarii muncii noastre, îşi pot da seama. Ei ne-au ţinut în viaţă până acum, ei hotărăsc dacă şi cât ne mai ţin şi pe viitor.

De-aici înainte mă aşteaptă noi proiecte. Rămâneţi pe aproape şi le veţi afla cât de curând. Vă asigur că merită.