O droaie de fotografii vechi, alb-negru. Toate home-made, prelucrate în subsolul blocului, într-o cameră obscură încropită de tata. Acolo, în tainiţa aceea răcoroasă şi umedă, unde singurele sunete erau chiţăiturile şobolanilor prin colţuri şi gâlgâitul ţevilor când colocatarii noştri trăgeau apa la veceu, acolo, zic, am deprins şi eu, şi sor’mea meşteşugul developării filmelor fotografice şi imprimării instantaneelor pe hârtie fotosensibilă. Am şi acum în faţa ochilor, parcă, cele două tăvi cu substanţe miraculoase: una cu lichid revelator şi cealaltă cu lichid stabilizator. Era joaca noastră preferată să alegem momentul celui mai bun echilibru dintre lumini şi umbre. Într-un fel, regret că acum există camere foto digitale, cu mii de „poziţii” în memoria lor elefantină. S-a dus o parte însemnată din vrajă. Şi odată cu ea s-a dus o parte însemnată din ceea ce însemnau viaţa şi trăirile noastre.
Iată două bucăţele de trecut. Una e din fragedă pruncie, când pesemne învăţam să călăresc o tricicletă. Cealaltă e din zbuciumata-mi pubertate/adolescenţă rockeristică. O temora…
Mircea Pricăjan 
Si eu am acasa o gramada de fotografii alb-negru si recunosc ca sunt fascinante si par adevarate capsule ale timpului.
vai, mirceo, ce rocker bengos eşti. :))
Şi-ncă n-am pus-o p-aia cu crucea-ntoarsă atârnată la gât. 😀
more, please.
Uau, frumos! 🙂
Şi mi-ai adua aminte de fotografiile mele din tinereţe, tot alb-negru, tot homemade, în bucătăria personală! Mai avem şi acum aparatul de mărit, în cutia lui, pe care n-am mai deschis-o de ani de zile… E tot în bucătărie, sus, pe dulap, şi motanul Grişka doarme pe ea foarte bine 😀
Mie imi este dor de Heavy Metal Magazine, imi pare rau ca Lenti Chiriac a renuntat la revista, asta-i treaba.
Ce vremuri frumoase.
Rock’n’roll!!!!!!!
Vero: Cred că şi taică-meu mai are-n subsolul blocului tot atelierul intact, nu ştiu să-l fi dezafectat. Ar trebui să fac o vizită pe-acolo, să iau nişte instantanee digitale. 🙂
Cătălin: Aşa-i cum zici, dac-aveam HMM, Studio Rock la radio şi nişte casete Vivo cu ce-apărea mai nou pe piaţă mă puteam declara definitiv satisfăcut. 🙂 Chiar, Lenţi cu ce s-o mai fi ocupând acum?