a aparut ieri cartea in librarii la cluj, acum regret ca am comandat-o la nemira, cine stie cind vine, daca o luam ieri, azi era gata. in fine, asta e, o sa mai am putina rabdare, pina atunci poate mai recitesc odata „Talismanul”. „Casa intunericului” arata bine, totusi, prefer editiile cartonate de la Aquila (chiar, de ce n-au mai scos nimic de King?). in plus, ultimele aparitii la nemira (mobilul, lisey si on writing) denota lipsa de imaginatie (toate trei rosii ca niste porodici…). si fara nici o legatura cu asta, daca lisey mi-a placut enorm, la fel on writing, pe care o asteptam demult, mobilul mi s-a parut o facatura groaznica (oare si traducerea sa fie de vina? glumesc).
Aquila nu mai scoate King şi n-o să mai scoată niciodată. Am povestit în altă parte ce experienţe mi-a fost dat să trăiesc cu ei. No more, pliz.
Iar despre Mobilul am scris mai pe larg în vechiul meu blog. O să vezi, Vali, că suntem cam de aceeaşi părere. Traducerea, în schimb, mi s-a părut foarte potrivită, coerentă şi nuanţată. Am avut doar puţine obiecţii de adus, dar alea ţin de-un… manierism al traducerilor din engleză, manierism în care, cum să n-o recunosc?, mai cad şi eu uneori. Una peste alta, Mihai Dan Pavelescu şi-a făcut exemplar temele. 🙂
Chestia cu traducerea a fost o gluma, chiar imi place cum lucreaza MDP, il apreciez inca din perioada de pionierat a lui la Nemira si la alte edituri (imi scapa acum numele, una din Bacau in primul rind). Am citit acum si despre aventurile tale cu acvilele, ce pot sa zic, this is Romania, unfortunately. Apropo, eu le-am semnalat mai demult ca doar intr-o pagina dintr-unul din ghidurile lor (Franta) erau 10 (zece!) greseli, de exprimare sau ortografice. Asta e, pacat ca si Nemira s-a cam lasat putin pe tinjala, poate ca s-a resimtit plecarea lui Valentin Nicolau la Guvern.
Doua intrebari de baraj:
1. As putea sa citesc si eu lucrarea ta de licenta despre mesteru’ King?
2. De unde as putea sa fac rost (contra cost) de unele dintre filmele facute dupa cartile lui? (in primul rind, It)
si, apropo de zicerile unora, „King ar trebui sa scrie mai mult crime/noir/pulp si mai putin soap opere gen Lisey’s Story”, lisey’s story e chiar o carte valabila, intr-adevar, asemanatoara cu bag of bones. poate ca anonimu’ care a scris asta nici nu a citit-o (mai sunt si d’alde astia…)
Lucrarea de licenţă aş vrea s-o traduc în română şi s-o periez, după care s-o propun unei edituri. Millennium Press a lui Horia Nicola Ursu s-a arătat deja interesată. Totul e să-mi găsesc timp şi sper că anul viitor voi reuşi să bifez şi asta. Aşa că, rogu-te, ai puţintică răbdare. 🙂
Ecranizările eu le am cam pe toate. Problema ar fi că, aflându-mă în tranzit cu locuinţa, cărţi, cd-uri, dvd-uri şi alte alea se află îngropate-n cutii într-o cameră în care nu îndrăznesc să intru. Dacă nu faci rosti de ele până anul viitor, prin aprilie, când sper să apuc să le despachetez definitiv, îţi pregătesc eu o colecţie frumoasă 🙂
„lisey” e super-mişto, ce naiba! ş-abia aştept să m-apuc de „blaze”. e clasic 🙂
‘it’ cred ca am eu. momentan sunt in aceeasi situatie cu mircea, dar la mine situatia cred ca o sa se stabilizeze in vreo 2 saptamani. daca esti interesat da cu mailul la jennee-at-gmail.
Am primit ieri Casa intunericului de la Nemira si azi e gata, am ramas cu un gust nedeslusit in gura.
1. Cele mai multe greseli de ortografie dintr-o carte a lui King (bine, sunt cam circotas, pina la urma asta nici nu m-a deranjat foarte tare)
2. Cartea m-a prins, pe masura ce citeam ma enervam ca imi ramine tot mai putin de citit, dar mi se pare ca finalul a fost expediat in citeva pagini (si nu ma refer la finalul lui Hollywood Jack).
3. Chiar daca ansamblul a fost pina la urma oarecum OK, nu am mai simtit fiorii cartilor “mari” ale lui King (It, Shining, Christine, Green Mile, Buick 8, chiar The Talisman, subiectiv, of course). Sa fie oare si din cauza modului special in care s-a facut nararea?
Pina la urma, ce sa zic, o carte buna, nu pot spune chiar ca m-a dezamagit, dar…
PS1 Lisey m-a dat mai abitir pe spate decit Black House
PS2 Faza cu copiii in mina am mai intilnit-o si intr-un Dean Koontz…
Am observat şi eu greşelile de literă. Bine, multe mi se datorează. La viteza cu care scriu… Însă cartea a mai trecut prin cel puţin două mâini înainte să ajungă la cititor…
Treaba cu fiorii o am şi eu la cărţile mai noi ale lui King. Numa’ că eu bănuiesc că asta se datoreată faptului că am citit It, Shining, Christine etc. într-o aşa-zisă perioadă de aur a lecturilor personale. În adolescenţă. Acum cu greu reuşesc să mă mai implic ca atunci. 😦
Să-ţi zic ceva: în toată cartea cel mai mult mi-au plăcut pasajele în care-l simţeam foarte bine pe Straub. 🙂 Plus de asta, ce vrei?, e-un sequel! Câte sequel-uri ai văzut care-s măcar la înălţimea operei pe care o continuă?
poate ca depinde in ce ordine le-ai citit 😀 mie mi-a placut seria asta mai mult decat lisey, dar am citit-o cu 1-2 ani inainte (in engleza toate, despre traducere nu pot sa ma pronunt).
un pic off-topic, eu am citit shining printre primele de la king si tot nu m-a dat pe spate. filmul lui kubrick mi-a placut mult mai mult (si e foarte ciudat sa imi placa mie un film mai mult decat cartea).
Mircea, nu esti tu vinovatul pentru greselile respective (si nu o spun asa, ca sa te perii, vezi totusi ca ai o scama pe rever). Pe bune, cele mai multe erau de punctuatie, lipse liniute dialog, puncte puse in mijlocul propozitiilor, ghilimele cu alte fonturi,cite o litera-doua mincate etc, care cadeau in seama editorului si corectorului (daca la nemira exista asa ceva). In ce priveste chestia cu adolescenta, nu’s ce sa zic, Io am inceput sa citesc King, normal, in romana, dupa Revolutie (in ’89 aveam 25 de ani, nu mai eram adolescent dar m-au dat peste cap). Lisey am citit-o anul asta si a avut acelasi efect, Carte scrisa dupa Black House, de altfel…
Inca un pic off-topic (pt jen), me se pare absolut normal ca gusturile sa nu coincida, nu suntem facuti toti pe acelasi calapod. am vazut si io citeva filme dupa king si nici unul nu m-a convins. chiar si shining, care fara prezenta lui nicholson nu ar trece stacheta unui film B- (BLASFEMIE!!! clameaza corul fanilor :-)). am vaz’t si It mai demult, dar era sincronizat in lb gemana (horror!). shawshank redemption e OK, dar parca nu e king al nost’, green mile asisderea, dar asisderea, misery, hmm asta are nota de trecere, desi james caan nu prea are mutra de scriitor (parerea mea! de fapt, ce mutra trebe sa aiba un scriitor?) si ca sa inchei, nu cred ca smecheria aia in doua verbe si trei adjective cu care mr. king te trazneste in moalele capului la un moment dat in fiecare din cartile sale (carti sa fie sau bijuterii?) si te face sa-ti vina sa te urci pe pereti ar putea fi transpusa, vreodata, pe micile-mari ecrane.
PS as vrea sa vad, totusi, Christine si astept simbata sa ma uit la needful things, de care am facut rost saptamina trecuta…
sunt curioasa ce parere o sa ai de needful things. mie nu mi-a placut cartea, deci n-am dat prea multa atentie filmului. mi s-a parut ok, dar atat. in rest… shawshank redemption idem (cartea asa si asa, filmul bun dar tot nu m-a dat pe spate), green mile misto realizarea, it jalnic (mai ales sfarsitul, l-au facut varza), iar misery n-am vazut. christine a fost interesant – pentru mine, cel putin – pentru ca n-am prea vazut filme (mai) vechi. si eu am avut peripetii – l-am luat initial dublat in spaniola, si a trebuit sa ma zbat nitel ca sa fac rost de versiunea in engleza. the stand a iesit mai bine decat ma asteptam. bine, nu se ridica la nivelul cartii (care e intre my all time favourites), dar nici nu mi-a scos peri albi.
da’ nu la-(ţ)i deturnat defel!! chiar mă bucur că, uite, deja suntem trei care ştim despre e vorbim. 🙂 acuma-s cam pe fugă, da’ o să vin şi eu cu părerile mele pe subiectul ăsta. cum să stau în banca mea? 😀
„Needful Thing” mie mi-a plăcut mult. Şi cartea, şi filmul. Asta e: mie-mi plac lucrurile cu cap şi coadă, dodoloaţe. Poate d-aia mi-au plăcut mult şi „Ion”, şi „Moromeţii”. 🙂 „Shawshank Redeption” (nuvela şi filmul) mi se par excelente. Pe ambele le-aş citi-viziona la nesfârşit. La fel şi „The Body”/”Stand by Me”. „Green Mile” îmi place mai mult filmul. „Misery” e my all time favourite. Am văzut întâi filmul, dar povestea m-a cucerit definitiv când am citit şi cartea. „It” – mi-a plăcut şi mie cartea, dar ecranizarea a cam fost feştelită de-un final rupt parcă din alt film. „Christine” – carte superbă, ecranizare… ecranizare a la John Carpenter, ce mai! The Stand – plăcut cartea, plăcut şi filmul. Totuşi, nu sunt chiar pe primele locuri. „‘Salem’s Lot” – carte interesantă (ca reinventare a mitului vampirilor şi rescriere în cheie modernă a „Draculei” lui Stocker), film (primul, din ’79, al lui Tobe Hopper) şters, plat, fără vlagă, iar cel mai nou (cu Rob Lowe şi Donald Sutherland) e mai simpatic, pe alocuri chiar bun-bun.
Altele? Păi, ar însemna să luăm toată bibliografia la puricat. Dacă aveţi chef, be my guests. 🙂
pai s-o luam. ai vazut apt pupil? nuvela mi s-a parut misto, chiar daca are o tema mai neobisnuita pt mr. king, si am tot zis ca iau filmul, dar nu s-a intamplat.
hearts in atlantis? filmul l-am vazut inainte sa citesc cartea si mi-a placut. probabil ar fi fost altfel daca citeam intai romanul 😛 initial (dupa carte, adica) m-am enervat putin ca au schimbat sfarsitul, dar mi-am dat seama ca fara cunostinte despre dt nu pricepeai mare lucru, oricum.
offtopic la offtopic, azi chiar vroiam sa incep o carte de king… numai ca nu le-am gasit, casa (si implicit biblioteca) e cu fundu-n sus in continuare.
„Apt Pupil” mi-a plăcut în scris, chiar foarte mult. E-un subiect insolit tratat în manieră clasică pt. King. Teroarea prin acumulare. 🙂 Filmului îi lipseşte ceva, parcă. Nu-mi dau seama ce. Poate că încearcă prea tare să menţină gradaţia acţiunii din carte. Şi se cam dezumflă. 😦
„Hearts in Atlantis” e excelentă. Nu numai nuvela („Low Men in Yellow Coats”), ci tot volumul. Nu ştiu de ce n-a fost băgat mai mult în seamă. E foarte interesant felul în care abordează el tema Vietnamului. A trebuit să citesc de două ori cartea ca să încep să pricep unele lucruri. Şi ăsta-i un punct în plus. Nu-mi plac cărţile care se oferă total, fără ezitare, de la prima lectură. 😛 Filmul e OK. Nu atât datorită lui Hopkins (care e oricum printre preferaţii mei), ci datorită lui David Morse, care, habar n-am de ce, îmi reclamă simpatia în orice film îl văd. Poate pentru că face parte din ceata de actori care par întotdeauna primii candidaţi la ecranizări după King. În cazul lui a fost vorba şi de „The Green Mile” şi de „The Langoliers”.
Offtopic la offtopicul tău offtopic: I know the feeling. :(((
Am vazut ieri Needful Things. Oribil! Asa-zisul regizor Fraser Clarke Heston (voi ati auzit vreodata de el?) a facut praf una din cartile bune ale lui King. Dupa vreo 15 minute nu mai aveam rabdare sa ma uit, dar am ramas pina la sfirsit, asta e, trebuie sa incep sa platesc pentru multele mele pacate savirsite pina acum. Zero absolut, plus ca au bagat si o penibila scena de sex intre Draculea si Polly. Ce sa mai spun de bietul serif Pangborn, mie chiar imi place Ed Harris, dar acum a reusit sa faca din personajul lui King un taranoi sadea, semiretardat. Cea mai slab film dupa King vazut de mine!
Asta e, mi se confirma parerea ca Regele Stefan cu greu poate fi ecranizat (singurele valabile, pina acum, sint Green Mile, Shining si Shawshank Redemption). Zilele astea am facut rost si de Desperation, sincer parca nici nu-mi vine sa ma uit la el, parca vad, alta dezamagire… O sa incerc, totusi.
Nu stiu ce sa mai cred, mie mi se par atit de cinematografice cartile lui King, atit de usor de transpus pe ecrane, nu’s ce drak se intimpla ca asa putine au avut parte de o transpunere pe masura…
Si pentru ca tortura sa fie completa, dupa Needful m-am uitat la multpremiatul Cache, al lui Michael Haneke. O varza simbolista, care dupa ce ca a durat 2 ore, s-a terminat si in coada de peste (ce zic io? de balena). Sincer, m-am cam saturat de filmele astea europene incarcate de simboluri etc, prefer un film american onest, asa-zis comercial, in care actiunea si dialogurile te prind imediat si nu tre’ sa-ti zdrobestii creierii incercind sa intelegi ce se intimpla cu adevarat.
Scuze daca inoportunez pe aici cu parerile mele despre mult prea multele nereusite ecranizari …
Am facut pina la urma rost de It. Slabut, actorii-copii le-au dat clasa celor adulti, care m-au dezamagit profund. Cel mai bine a iesit in evidenta Pennywise, restul trupei parca abia astepta sa se termine odata filmarile…
Am si Langoliers, azi sau maine o sa-mi fac curaj sa ma uit pe el, parca vad, alta dezamagire… Am vazut in schimb trailerul la The Mist, facut in 2007, pare promitator.
Si apropo de mult prea putinele traduceri in romana ale lui King, am intrat pe FNAC si am vazut 18 pagini cu cartile lui traduse in franceza; in plus, ca sa-mi faca in ciuda, preturile variau intre 20 si ceva de euro (editiile brosate) si 5-7 euro cele de buzunar. Incredibil, sunt tentat sa mi le comand acolo (fr e mai accesibila pt mine decit eng), mai ales ca erau citeva care costau doar 2 euro!
Slăbuţe ecranizările, Vali. Eu zic să nu te aştepţi la miracole nici de-acu-ncolo. It mi-a plăcut numai pentru că l-am văzut întâia oară la italieni, într-o serie king. Şi parcă altfel suna dublat în italiană. mai puţin cabotin, ştiu eu.
Langolierii măcar n-are pretenţii. O să vezi. E-un film onest, are aer de piesă de teatru televizată. 🙂
De la Mist mă aştept la ceva mai mult. Doar l-a făcut Darabont, şi băiatul n-a feştelit deocamdată nicio ecranizare King. Lucru pe care nu-l pot spune şi despre Mick Garris – că tot ziceai că urmează să vezi Desperation. Cum ţi s-a părut?
Gata, am vazut si Desperation! Prima parte, de nota 10! Ron Perlman – extraordinar, l-am iubit de cind l-am vazut prima oara in Numele Trandafirului, pacat ca nu are mai multe filme (decente) la activ. De la jumate incolo, varza a la Cluj (ei, nici chiar asa!). Iar sfirsitul a fost expediat in citeva minute. Deci ar cam fi 10+0, totul impartit la 2=5 (cu indulgenta). Chiar daca a fost facut mai recent, in 2006, tot o ecranizare nereusita, zic io. E primul film pe care il vad fara sa fi citit inainte cartea, totusi ramine o dezamagire, desi avea potential.
Azi am adus Sleepwalkers, de acelasi Mick Garris, sa vedem ce va fi, am mai facut rost de The Dark Half, Christine si Graveyard Shift, plus Langoliers pe care n-am apucat sa-l vad, o sa am un week-end incarcat (ma asteapta cam demult si vreo citeva carti in biblioteca)…
Am adus un The Mist tras cu camera, n-am avut rabdarea sa ma uit la el, l-am si sters rapid, astept o varianta mai decenta, cred totusi ca Mr. Darabont nu ne va dezamagi.
Sleepwalkers – absolut penibil, singura raza de lumina a fost cameo-ul Regelui! Mick Garris – huo!!!! du-te si fa reclame la dero!
Christine – decent, dar departe totusi de carte, una dintre cele mai bune ale lui King (parerea mea). Sincer, nici nu mai am chef sa ma uit la celelalte (The Dark Half, Graveyard Shift, Langoliers), o sa astept sa vad intai The Mist al lui Darabont si dupa aia poate o sa incerc din nou.
Vad ca se pregateste Talismanul (era gata-gata sa-l faca tot Garris, Doamne fereste!, inca nu se stiu prea multe despre cine il va regiza si cine il va juca) si Buick 8 (regizor Tobe Hooper, un „clasic ” in horror), sa vedem ce va iesi…
Personal, n-am auzit nimik despre o eventuala traducere (pe care si io as astepta-o cu sufletul la gura si cu mina pe card), poate stie mai multe mister Mircea.
Era în discuţii acum vreo trei ani, da’ între timp Aquila ’93 a pierdut definitiv dreptul de-a publica volume King (si bine că-i aşa!), iar Nemira nu ştiu să aibă seria în program pentru viitorul apropiat. Deocamdată o să apară Ochii dragonului şi, mai încolo, Duma Key (probabil prin toamnă) şi Blaze (prin iarnă).
Intrebare cheie, eu sunt in Oradea luni si marti, pe 25 si 26 februarie si mi-ar face placere sa stam la un pahar de vorba. Imi poti trimite un mail in care sa-mi dai nr. tau de telefon, daca poti si doresti, pentru a te apela si pentru a stabili eventuala intalnire?
Multumesc,
am si eu o rugaminte, am primit cadou cartea ‘cimitirul animalelor’ prima pe care o citesc de’a lu king asta. am ajuns aproape de final si ma tem ca o sa o termin in 2 zile si apoi o sa mai vreau. am citit pe net ca seria the dark towers e una din cele mai faine. vreau sa citesc tot, am toata seria in pdf in engleza dar as vrea sa stiu daca sunt cumva si traduse in romana si daca da unde le pot gasi! thx in advance!
pt alex:
nu s-a tradus dark towers in romana, poate ne pune o pila mircea
pt mircea:
vazut Mist, sunt in cumpana. bun, pina la final, sau poate mi se pare mie ca finalul nu e ok, cam tras de par, dar oarecum in ideea a ceea ce se intimpla in film. buna de tot cucoana marcia gay harden, o interpretare de milioane, thomas jane cam fad. nu stiu daca ai vazut filmul, dar are o scena memorabila… per ansamblu ok, dar…
am luat uochii dragonului, mi se pare o gluma…
@ alex & all: nu zic c-ar fi 100% sigur, da-n următorii ani Dark Tower s-ar putea să iasă şi-n română. the odds are good, cum ar zice sadoveanu 😀
@vali: am văzut Mist. mi s-a părut onorabil. parcă mă aşteptam la mai mult de la darabont, dar pt. un film de televiziune e ok. finalul e neaşteptat, cum zici. obişnuiţi cu finaluri hollywoodiene, parcă te aştepţi ca-n ultima secundă să se remedieze totul. dar asta-i problema noastră, aşteptarea. şi meritul lui darabont că ne-a înşelat-o. mie thomas jane mi se pare cabotin. aşa cum mi s-a părut şi-n dreamcatcher. aş fi vrut un actor mai plăpând. nu ştiu de ce, dar ăştia sfrijiţi îmi inspiră mai multă încredere 😀
ochii dragonului am citit doar în engleză. nu ştiu cum e ediţia românească. dar e interesantă ca poveste. şi cred că steve chiar a vrut să-i iasă o glumă cu ea. privite la rece, toate basmele cu dragoni şi împăraţi mi se par glume 🙂 bravo editurii nemira pt că a ales să-l publice în colecţia „junior”.
Mircea Pricăjan 
mult succes, mircea. 🙂
mersi fain. şi ţie înzecit! 🙂
am facut ieri comanda la nemira, sper sa-mi vina cit mai repede, abia astept.
aştept şi eu să-mi vină azi exemplarele traducătorului. cred că-i o carte impresionantă, când o ţii în mână. 🙂
a aparut ieri cartea in librarii la cluj, acum regret ca am comandat-o la nemira, cine stie cind vine, daca o luam ieri, azi era gata. in fine, asta e, o sa mai am putina rabdare, pina atunci poate mai recitesc odata „Talismanul”. „Casa intunericului” arata bine, totusi, prefer editiile cartonate de la Aquila (chiar, de ce n-au mai scos nimic de King?). in plus, ultimele aparitii la nemira (mobilul, lisey si on writing) denota lipsa de imaginatie (toate trei rosii ca niste porodici…). si fara nici o legatura cu asta, daca lisey mi-a placut enorm, la fel on writing, pe care o asteptam demult, mobilul mi s-a parut o facatura groaznica (oare si traducerea sa fie de vina? glumesc).
Aquila nu mai scoate King şi n-o să mai scoată niciodată. Am povestit în altă parte ce experienţe mi-a fost dat să trăiesc cu ei. No more, pliz.
Iar despre Mobilul am scris mai pe larg în vechiul meu blog. O să vezi, Vali, că suntem cam de aceeaşi părere. Traducerea, în schimb, mi s-a părut foarte potrivită, coerentă şi nuanţată. Am avut doar puţine obiecţii de adus, dar alea ţin de-un… manierism al traducerilor din engleză, manierism în care, cum să n-o recunosc?, mai cad şi eu uneori. Una peste alta, Mihai Dan Pavelescu şi-a făcut exemplar temele. 🙂
Chestia cu traducerea a fost o gluma, chiar imi place cum lucreaza MDP, il apreciez inca din perioada de pionierat a lui la Nemira si la alte edituri (imi scapa acum numele, una din Bacau in primul rind). Am citit acum si despre aventurile tale cu acvilele, ce pot sa zic, this is Romania, unfortunately. Apropo, eu le-am semnalat mai demult ca doar intr-o pagina dintr-unul din ghidurile lor (Franta) erau 10 (zece!) greseli, de exprimare sau ortografice. Asta e, pacat ca si Nemira s-a cam lasat putin pe tinjala, poate ca s-a resimtit plecarea lui Valentin Nicolau la Guvern.
Doua intrebari de baraj:
1. As putea sa citesc si eu lucrarea ta de licenta despre mesteru’ King?
2. De unde as putea sa fac rost (contra cost) de unele dintre filmele facute dupa cartile lui? (in primul rind, It)
si, apropo de zicerile unora, „King ar trebui sa scrie mai mult crime/noir/pulp si mai putin soap opere gen Lisey’s Story”, lisey’s story e chiar o carte valabila, intr-adevar, asemanatoara cu bag of bones. poate ca anonimu’ care a scris asta nici nu a citit-o (mai sunt si d’alde astia…)
Lucrarea de licenţă aş vrea s-o traduc în română şi s-o periez, după care s-o propun unei edituri. Millennium Press a lui Horia Nicola Ursu s-a arătat deja interesată. Totul e să-mi găsesc timp şi sper că anul viitor voi reuşi să bifez şi asta. Aşa că, rogu-te, ai puţintică răbdare. 🙂
Ecranizările eu le am cam pe toate. Problema ar fi că, aflându-mă în tranzit cu locuinţa, cărţi, cd-uri, dvd-uri şi alte alea se află îngropate-n cutii într-o cameră în care nu îndrăznesc să intru. Dacă nu faci rosti de ele până anul viitor, prin aprilie, când sper să apuc să le despachetez definitiv, îţi pregătesc eu o colecţie frumoasă 🙂
„lisey” e super-mişto, ce naiba! ş-abia aştept să m-apuc de „blaze”. e clasic 🙂
‘it’ cred ca am eu. momentan sunt in aceeasi situatie cu mircea, dar la mine situatia cred ca o sa se stabilizeze in vreo 2 saptamani. daca esti interesat da cu mailul la jennee-at-gmail.
Am primit ieri Casa intunericului de la Nemira si azi e gata, am ramas cu un gust nedeslusit in gura.
1. Cele mai multe greseli de ortografie dintr-o carte a lui King (bine, sunt cam circotas, pina la urma asta nici nu m-a deranjat foarte tare)
2. Cartea m-a prins, pe masura ce citeam ma enervam ca imi ramine tot mai putin de citit, dar mi se pare ca finalul a fost expediat in citeva pagini (si nu ma refer la finalul lui Hollywood Jack).
3. Chiar daca ansamblul a fost pina la urma oarecum OK, nu am mai simtit fiorii cartilor “mari” ale lui King (It, Shining, Christine, Green Mile, Buick 8, chiar The Talisman, subiectiv, of course). Sa fie oare si din cauza modului special in care s-a facut nararea?
Pina la urma, ce sa zic, o carte buna, nu pot spune chiar ca m-a dezamagit, dar…
PS1 Lisey m-a dat mai abitir pe spate decit Black House
PS2 Faza cu copiii in mina am mai intilnit-o si intr-un Dean Koontz…
Am observat şi eu greşelile de literă. Bine, multe mi se datorează. La viteza cu care scriu… Însă cartea a mai trecut prin cel puţin două mâini înainte să ajungă la cititor…
Treaba cu fiorii o am şi eu la cărţile mai noi ale lui King. Numa’ că eu bănuiesc că asta se datoreată faptului că am citit It, Shining, Christine etc. într-o aşa-zisă perioadă de aur a lecturilor personale. În adolescenţă. Acum cu greu reuşesc să mă mai implic ca atunci. 😦
Să-ţi zic ceva: în toată cartea cel mai mult mi-au plăcut pasajele în care-l simţeam foarte bine pe Straub. 🙂 Plus de asta, ce vrei?, e-un sequel! Câte sequel-uri ai văzut care-s măcar la înălţimea operei pe care o continuă?
poate ca depinde in ce ordine le-ai citit 😀 mie mi-a placut seria asta mai mult decat lisey, dar am citit-o cu 1-2 ani inainte (in engleza toate, despre traducere nu pot sa ma pronunt).
un pic off-topic, eu am citit shining printre primele de la king si tot nu m-a dat pe spate. filmul lui kubrick mi-a placut mult mai mult (si e foarte ciudat sa imi placa mie un film mai mult decat cartea).
Mircea, nu esti tu vinovatul pentru greselile respective (si nu o spun asa, ca sa te perii, vezi totusi ca ai o scama pe rever). Pe bune, cele mai multe erau de punctuatie, lipse liniute dialog, puncte puse in mijlocul propozitiilor, ghilimele cu alte fonturi,cite o litera-doua mincate etc, care cadeau in seama editorului si corectorului (daca la nemira exista asa ceva). In ce priveste chestia cu adolescenta, nu’s ce sa zic, Io am inceput sa citesc King, normal, in romana, dupa Revolutie (in ’89 aveam 25 de ani, nu mai eram adolescent dar m-au dat peste cap). Lisey am citit-o anul asta si a avut acelasi efect, Carte scrisa dupa Black House, de altfel…
Inca un pic off-topic (pt jen), me se pare absolut normal ca gusturile sa nu coincida, nu suntem facuti toti pe acelasi calapod. am vazut si io citeva filme dupa king si nici unul nu m-a convins. chiar si shining, care fara prezenta lui nicholson nu ar trece stacheta unui film B- (BLASFEMIE!!! clameaza corul fanilor :-)). am vaz’t si It mai demult, dar era sincronizat in lb gemana (horror!). shawshank redemption e OK, dar parca nu e king al nost’, green mile asisderea, dar asisderea, misery, hmm asta are nota de trecere, desi james caan nu prea are mutra de scriitor (parerea mea! de fapt, ce mutra trebe sa aiba un scriitor?) si ca sa inchei, nu cred ca smecheria aia in doua verbe si trei adjective cu care mr. king te trazneste in moalele capului la un moment dat in fiecare din cartile sale (carti sa fie sau bijuterii?) si te face sa-ti vina sa te urci pe pereti ar putea fi transpusa, vreodata, pe micile-mari ecrane.
PS as vrea sa vad, totusi, Christine si astept simbata sa ma uit la needful things, de care am facut rost saptamina trecuta…
sunt curioasa ce parere o sa ai de needful things. mie nu mi-a placut cartea, deci n-am dat prea multa atentie filmului. mi s-a parut ok, dar atat. in rest… shawshank redemption idem (cartea asa si asa, filmul bun dar tot nu m-a dat pe spate), green mile misto realizarea, it jalnic (mai ales sfarsitul, l-au facut varza), iar misery n-am vazut. christine a fost interesant – pentru mine, cel putin – pentru ca n-am prea vazut filme (mai) vechi. si eu am avut peripetii – l-am luat initial dublat in spaniola, si a trebuit sa ma zbat nitel ca sa fac rost de versiunea in engleza. the stand a iesit mai bine decat ma asteptam. bine, nu se ridica la nivelul cartii (care e intre my all time favourites), dar nici nu mi-a scos peri albi.
scuze ca ti-am deturnat blogul, mircea 😀
da’ nu la-(ţ)i deturnat defel!! chiar mă bucur că, uite, deja suntem trei care ştim despre e vorbim. 🙂 acuma-s cam pe fugă, da’ o să vin şi eu cu părerile mele pe subiectul ăsta. cum să stau în banca mea? 😀
„Needful Thing” mie mi-a plăcut mult. Şi cartea, şi filmul. Asta e: mie-mi plac lucrurile cu cap şi coadă, dodoloaţe. Poate d-aia mi-au plăcut mult şi „Ion”, şi „Moromeţii”. 🙂 „Shawshank Redeption” (nuvela şi filmul) mi se par excelente. Pe ambele le-aş citi-viziona la nesfârşit. La fel şi „The Body”/”Stand by Me”. „Green Mile” îmi place mai mult filmul. „Misery” e my all time favourite. Am văzut întâi filmul, dar povestea m-a cucerit definitiv când am citit şi cartea. „It” – mi-a plăcut şi mie cartea, dar ecranizarea a cam fost feştelită de-un final rupt parcă din alt film. „Christine” – carte superbă, ecranizare… ecranizare a la John Carpenter, ce mai! The Stand – plăcut cartea, plăcut şi filmul. Totuşi, nu sunt chiar pe primele locuri. „‘Salem’s Lot” – carte interesantă (ca reinventare a mitului vampirilor şi rescriere în cheie modernă a „Draculei” lui Stocker), film (primul, din ’79, al lui Tobe Hopper) şters, plat, fără vlagă, iar cel mai nou (cu Rob Lowe şi Donald Sutherland) e mai simpatic, pe alocuri chiar bun-bun.
Altele? Păi, ar însemna să luăm toată bibliografia la puricat. Dacă aveţi chef, be my guests. 🙂
pai s-o luam. ai vazut apt pupil? nuvela mi s-a parut misto, chiar daca are o tema mai neobisnuita pt mr. king, si am tot zis ca iau filmul, dar nu s-a intamplat.
hearts in atlantis? filmul l-am vazut inainte sa citesc cartea si mi-a placut. probabil ar fi fost altfel daca citeam intai romanul 😛 initial (dupa carte, adica) m-am enervat putin ca au schimbat sfarsitul, dar mi-am dat seama ca fara cunostinte despre dt nu pricepeai mare lucru, oricum.
offtopic la offtopic, azi chiar vroiam sa incep o carte de king… numai ca nu le-am gasit, casa (si implicit biblioteca) e cu fundu-n sus in continuare.
„Apt Pupil” mi-a plăcut în scris, chiar foarte mult. E-un subiect insolit tratat în manieră clasică pt. King. Teroarea prin acumulare. 🙂 Filmului îi lipseşte ceva, parcă. Nu-mi dau seama ce. Poate că încearcă prea tare să menţină gradaţia acţiunii din carte. Şi se cam dezumflă. 😦
„Hearts in Atlantis” e excelentă. Nu numai nuvela („Low Men in Yellow Coats”), ci tot volumul. Nu ştiu de ce n-a fost băgat mai mult în seamă. E foarte interesant felul în care abordează el tema Vietnamului. A trebuit să citesc de două ori cartea ca să încep să pricep unele lucruri. Şi ăsta-i un punct în plus. Nu-mi plac cărţile care se oferă total, fără ezitare, de la prima lectură. 😛 Filmul e OK. Nu atât datorită lui Hopkins (care e oricum printre preferaţii mei), ci datorită lui David Morse, care, habar n-am de ce, îmi reclamă simpatia în orice film îl văd. Poate pentru că face parte din ceata de actori care par întotdeauna primii candidaţi la ecranizări după King. În cazul lui a fost vorba şi de „The Green Mile” şi de „The Langoliers”.
Offtopic la offtopicul tău offtopic: I know the feeling. :(((
Am vazut ieri Needful Things. Oribil! Asa-zisul regizor Fraser Clarke Heston (voi ati auzit vreodata de el?) a facut praf una din cartile bune ale lui King. Dupa vreo 15 minute nu mai aveam rabdare sa ma uit, dar am ramas pina la sfirsit, asta e, trebuie sa incep sa platesc pentru multele mele pacate savirsite pina acum. Zero absolut, plus ca au bagat si o penibila scena de sex intre Draculea si Polly. Ce sa mai spun de bietul serif Pangborn, mie chiar imi place Ed Harris, dar acum a reusit sa faca din personajul lui King un taranoi sadea, semiretardat. Cea mai slab film dupa King vazut de mine!
Asta e, mi se confirma parerea ca Regele Stefan cu greu poate fi ecranizat (singurele valabile, pina acum, sint Green Mile, Shining si Shawshank Redemption). Zilele astea am facut rost si de Desperation, sincer parca nici nu-mi vine sa ma uit la el, parca vad, alta dezamagire… O sa incerc, totusi.
Nu stiu ce sa mai cred, mie mi se par atit de cinematografice cartile lui King, atit de usor de transpus pe ecrane, nu’s ce drak se intimpla ca asa putine au avut parte de o transpunere pe masura…
Si pentru ca tortura sa fie completa, dupa Needful m-am uitat la multpremiatul Cache, al lui Michael Haneke. O varza simbolista, care dupa ce ca a durat 2 ore, s-a terminat si in coada de peste (ce zic io? de balena). Sincer, m-am cam saturat de filmele astea europene incarcate de simboluri etc, prefer un film american onest, asa-zis comercial, in care actiunea si dialogurile te prind imediat si nu tre’ sa-ti zdrobestii creierii incercind sa intelegi ce se intimpla cu adevarat.
Scuze daca inoportunez pe aici cu parerile mele despre mult prea multele nereusite ecranizari …
Am facut pina la urma rost de It. Slabut, actorii-copii le-au dat clasa celor adulti, care m-au dezamagit profund. Cel mai bine a iesit in evidenta Pennywise, restul trupei parca abia astepta sa se termine odata filmarile…
Am si Langoliers, azi sau maine o sa-mi fac curaj sa ma uit pe el, parca vad, alta dezamagire… Am vazut in schimb trailerul la The Mist, facut in 2007, pare promitator.
Si apropo de mult prea putinele traduceri in romana ale lui King, am intrat pe FNAC si am vazut 18 pagini cu cartile lui traduse in franceza; in plus, ca sa-mi faca in ciuda, preturile variau intre 20 si ceva de euro (editiile brosate) si 5-7 euro cele de buzunar. Incredibil, sunt tentat sa mi le comand acolo (fr e mai accesibila pt mine decit eng), mai ales ca erau citeva care costau doar 2 euro!
Slăbuţe ecranizările, Vali. Eu zic să nu te aştepţi la miracole nici de-acu-ncolo. It mi-a plăcut numai pentru că l-am văzut întâia oară la italieni, într-o serie king. Şi parcă altfel suna dublat în italiană. mai puţin cabotin, ştiu eu.
Langolierii măcar n-are pretenţii. O să vezi. E-un film onest, are aer de piesă de teatru televizată. 🙂
De la Mist mă aştept la ceva mai mult. Doar l-a făcut Darabont, şi băiatul n-a feştelit deocamdată nicio ecranizare King. Lucru pe care nu-l pot spune şi despre Mick Garris – că tot ziceai că urmează să vezi Desperation. Cum ţi s-a părut?
Gata, am vazut si Desperation! Prima parte, de nota 10! Ron Perlman – extraordinar, l-am iubit de cind l-am vazut prima oara in Numele Trandafirului, pacat ca nu are mai multe filme (decente) la activ. De la jumate incolo, varza a la Cluj (ei, nici chiar asa!). Iar sfirsitul a fost expediat in citeva minute. Deci ar cam fi 10+0, totul impartit la 2=5 (cu indulgenta). Chiar daca a fost facut mai recent, in 2006, tot o ecranizare nereusita, zic io. E primul film pe care il vad fara sa fi citit inainte cartea, totusi ramine o dezamagire, desi avea potential.
Azi am adus Sleepwalkers, de acelasi Mick Garris, sa vedem ce va fi, am mai facut rost de The Dark Half, Christine si Graveyard Shift, plus Langoliers pe care n-am apucat sa-l vad, o sa am un week-end incarcat (ma asteapta cam demult si vreo citeva carti in biblioteca)…
Am adus un The Mist tras cu camera, n-am avut rabdarea sa ma uit la el, l-am si sters rapid, astept o varianta mai decenta, cred totusi ca Mr. Darabont nu ne va dezamagi.
Sleepwalkers – absolut penibil, singura raza de lumina a fost cameo-ul Regelui! Mick Garris – huo!!!! du-te si fa reclame la dero!
Christine – decent, dar departe totusi de carte, una dintre cele mai bune ale lui King (parerea mea). Sincer, nici nu mai am chef sa ma uit la celelalte (The Dark Half, Graveyard Shift, Langoliers), o sa astept sa vad intai The Mist al lui Darabont si dupa aia poate o sa incerc din nou.
Vad ca se pregateste Talismanul (era gata-gata sa-l faca tot Garris, Doamne fereste!, inca nu se stiu prea multe despre cine il va regiza si cine il va juca) si Buick 8 (regizor Tobe Hooper, un „clasic ” in horror), sa vedem ce va iesi…
Buna seara.
Imi poti spune daca stii ceva despre o eventuala aparitie in limba romana a seriei Dark Tower.
Multumesc.
Personal, n-am auzit nimik despre o eventuala traducere (pe care si io as astepta-o cu sufletul la gura si cu mina pe card), poate stie mai multe mister Mircea.
O zi buna
Era în discuţii acum vreo trei ani, da’ între timp Aquila ’93 a pierdut definitiv dreptul de-a publica volume King (si bine că-i aşa!), iar Nemira nu ştiu să aibă seria în program pentru viitorul apropiat. Deocamdată o să apară Ochii dragonului şi, mai încolo, Duma Key (probabil prin toamnă) şi Blaze (prin iarnă).
Multumesc,
Intrebare cheie, eu sunt in Oradea luni si marti, pe 25 si 26 februarie si mi-ar face placere sa stam la un pahar de vorba. Imi poti trimite un mail in care sa-mi dai nr. tau de telefon, daca poti si doresti, pentru a te apela si pentru a stabili eventuala intalnire?
Multumesc,
s-a făcut 🙂
am si eu o rugaminte, am primit cadou cartea ‘cimitirul animalelor’ prima pe care o citesc de’a lu king asta. am ajuns aproape de final si ma tem ca o sa o termin in 2 zile si apoi o sa mai vreau. am citit pe net ca seria the dark towers e una din cele mai faine. vreau sa citesc tot, am toata seria in pdf in engleza dar as vrea sa stiu daca sunt cumva si traduse in romana si daca da unde le pot gasi! thx in advance!
pt alex:
nu s-a tradus dark towers in romana, poate ne pune o pila mircea
pt mircea:
vazut Mist, sunt in cumpana. bun, pina la final, sau poate mi se pare mie ca finalul nu e ok, cam tras de par, dar oarecum in ideea a ceea ce se intimpla in film. buna de tot cucoana marcia gay harden, o interpretare de milioane, thomas jane cam fad. nu stiu daca ai vazut filmul, dar are o scena memorabila… per ansamblu ok, dar…
am luat uochii dragonului, mi se pare o gluma…
@ alex & all: nu zic c-ar fi 100% sigur, da-n următorii ani Dark Tower s-ar putea să iasă şi-n română. the odds are good, cum ar zice sadoveanu 😀
@vali: am văzut Mist. mi s-a părut onorabil. parcă mă aşteptam la mai mult de la darabont, dar pt. un film de televiziune e ok. finalul e neaşteptat, cum zici. obişnuiţi cu finaluri hollywoodiene, parcă te aştepţi ca-n ultima secundă să se remedieze totul. dar asta-i problema noastră, aşteptarea. şi meritul lui darabont că ne-a înşelat-o. mie thomas jane mi se pare cabotin. aşa cum mi s-a părut şi-n dreamcatcher. aş fi vrut un actor mai plăpând. nu ştiu de ce, dar ăştia sfrijiţi îmi inspiră mai multă încredere 😀
ochii dragonului am citit doar în engleză. nu ştiu cum e ediţia românească. dar e interesantă ca poveste. şi cred că steve chiar a vrut să-i iasă o glumă cu ea. privite la rece, toate basmele cu dragoni şi împăraţi mi se par glume 🙂 bravo editurii nemira pt că a ales să-l publice în colecţia „junior”.