Care ar fi singularul de la artificii? Artificiu?!? 😀
P.S.: Mă refer, desigur, la alea care explodează. Mai nou în jurul unei structuri de oţel înalte de 76 m care se cheamă brad.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Mircea Pricăjan 
un artific? o artifica?
Pai DEX-ul zice ca e „artificiu” – dar ca se foloseste mai mult la plural. Insa imi place cum suna „artific” 😀
Tocmai de la DEX am pornit şi eu, care m-a lămurit de nu-i adevărat. 😀 Totuşi, dacă-i vorba de artificii d-alea „manuale” (şi-n cazul meu despre astea e vorba), nu ştiu dacă mai ţineţi minte, dar înainte de ’89 erau aşa-numitele „steluţe”. Nişte sârme îmbrăcate într-un strat de praf… exploziv. 🙂 Apăreau doar în preajma sărbătorilor de iarnă şi erau deliciu nostru, al copiilor. Le dădeam foc de la chibrit sau direct de la flacăra din sobă. Unele, de umede ce erau, nu se aprindeau nici moarte. Ei, ar fi deplasat să traduc în cazul ăsta cu „steluţă”? Voi ce spuneţi?
Rămâne însă problema celor care sar la propriu în aer. Un artific, două artificii… 😀 – asta dacă-i de gen neutru. Dacă-i feminin, o artifică, două artificii? :))
eu n-am auzit niciodata de ‘stelute’, chestiile alea le numeam artificii. o fi din cauza zonei… oricum, eu daca as citi de-o steluta nu m-as gandi deloc la un artificiu(?) dintr-ala.
dragă jen, nu-i vorba deloc de-un regionalism. chiar aşa scria pe cutie. n-am găsit acum pe net o poză, dar arătau cam aşa. sau poate chiar aşa? 😦
în orice caz, iată cum se clasifică, „potrivit art. 5, din anexa Hotărârii Guvernului nr. 536/2002, obiectele artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice, din punct de vedere al periculozităţii lor şi a scopului de utilizare:
I. Obiecte pirotehnice de distracţie foarte mici:
a) artificii: steluţe, lumânări scânteietoare, jerbe de scântei, minifacle, minisori, inele de foc, sateliţi, obiecte zburătoare luminoase;
b) pocnitori: minipetarde cu confetti, minipocnitori, alte obiecte similare.” etc. 😀
Si mie imi placeau acelea de dinainte de 89, erau frumoase si parca se consumau prea repede in raport cu asteptarile.
cred ca prima oara cand le-am vazut eram prea mica sa citesc ce scrie pe ele, si dupa aia n-am mai dat atentie… tot n-as sti ce-s stelutele., dar daca asa zice guvernul… stelute sa fie 😀
(bine, *acum* as sti ce sunt, intelegi tu)
si aveau un mirooos…
Nu poti intoarce fraza in asa fel incat sa folosesti pluralul?
din păcate, n-o prea pot întoarce şi să nu sune aiurea, farfetched… Da’ aşa, cu „steluţa”, chiar are farmec, şi-i nearly impossible să nu-ţi dai seama că-i vorba de ceva… scânteietor la mijloc. e-o comparaţie cu tentă poetică.