Cartea vie

A.R. Deleanu – Îmblânzitorul apelor
Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2012

Îmi vine greu şi mi se pare oarecum incestuos să scriu despre o carte pe care, într-un fel, am năşit-o. Îmblânzitorul apelor, romanul cu care debutează A.R. Deleanu, mi-este cunoscut de o bună bucată de vreme, cu mult înainte de-a fi tipărit între coperte şi scos pe piaţă. Autorul, pe atunci doar un nume care semnase câteva texte excelente (şi pe care nu am ezitat nicio clipă să le public în revista Suspans pe care o îngrijeam la vremea aceea), autorul mi-a trimis la un moment dat şi manuscrisul acestui scurt roman. Ocupat cu prea multe atunci, m-am limitat să-l scot la imprimantă, să parcurg sinopsisul care îl însoţise şi să-l pun la păstrare, cu gândul că îl voi citi cu primul răgaz. Şi chiar aşa am făcut, chit că apoi nu am mai avut ocazia să discut despre el cu autorul. Continuă lectura

Doar începutul

Florin Irimia – Defekt
Editura Brumar, Timişoara, 2011

Cu proza lui Florin Irimia am făcut cunoştinţă înainte cu nişte ani buni de apariţia pe piaţă a romanului Defekt, în toamna lui 2011, debutul în volum al autorului. Ba chiar şi începutul acestui roman am avut plăcerea de a-l publica în revista Familia. Îl veţi găsi cu siguranţă în arhiva noastră, trebuie doar să căutaţi un autor pe care să-l cheme Eduard Tăutu. Căci aşa a semnat Florin Irimia o bucată de vreme şi aşa se numeşte chiar eroul său din Defekt. Dar să revenim. Datorită faptului că aveam cunoştinţă de alte scrieri ale autorului, proze scurte şi fragmente din romane la care lucra, acest prim roman nu a însemnat o revelaţie, nici măcar o surpriză. Ştiam că Florin Irimia se mişcă în proză cu naturaleţe, că îl prinde bine haina de povestitor, că îşi cunoaşte foarte bine personajele (nici nu e de mirare, cele mai multe sunt transfigurări literare ale persoanelor din viaţa sa), ceea ce le dă un plus de credibilitate, mai ştiam că stăpâneşte bine arta dialogului şi că nici la contextualizare, la fixarea acţiunii în decor nu stă rău. Continuă lectura

În Barrintown, în acest univers

George Arion – Sufocare
Editura Crime Scene, Bucureşti, 2012

Opera lui George Arion are cel puţin două mari personaje importante. Dacă primul vine imediat în gând oricui (Andrei Mladin, jurnalist şi detectiv fără voie), al doilea e mai greu de intuit. Şi asta în parte şi pentru că vorbim despre un personaj colectiv, un mega-personaj, un decor şi toţi actorii de pe scenă: oraşul american, fictiv, Barrintown. Până la Sufocare, cel mai recent roman, Barrintown a mai fost prezent(at) în alte două cărţi ale lui George Arion: Crimele din Barrintown (1995) şi Crime sofisticate (2009). Aici însă, graţie şi metodei „didactice” în care autorul şi-a construit romanul, Barrintown-ul se prezintă şi mai bine. Într-un prolog semnat „Autorul”, această metropolă e readusă la viaţă în şi mai multe detalii, iar rolul ei capătă şi mai multă greutate. La fel cum greutate capătă (îşi dă?) însuşi Autorul. Continuă lectura