Yes-te!

Vorbesc de romanul lui Denis Johnson, Arborele de fum. De astăzi poate fi cumpărat de pe site-ul Editurii Polirom, de aici.

Poată va sună cunoscut. Ei bine, asta pentru că aţi fost pe-aici anul trecut, prin februarie, şi aţi citit/văzut însemnarea asta. E cartea despre Vietnam pe care am tradus-o cu o droaie de hărţi în faţă. Şi cu toate site-urile istorice deschise în ferestre paralele.

Mai jos, prezentarea cărţii, aşa cum o veţi găsi şi pe site-ul editurii:

Roman distins cu National Book Award (2007) si nominalizat, in 2008, la Premiul Pulitzer pentru Literatura •„Un roman de o forta si o eleganta uimitoare!” (Philip Roth)

William „Skip” Sands, un spion incepator, unchiul sau, un agent CIA veteran cunoscut drept „Colonelul”, imprevizibilul Trung Than, „Calugarul”, un dublu agent vietnamez, alaturi de numerosii tineri care ajung din desertul Arizonei in mijlocul unui razboi in care granita dintre dezinformare si amagire a disparut… Iata citeva dintre memorabilele personaje pe care Denis Johnson le aduce la viata intr-o poveste cutremuratoare despre esecul americanilor in Razboiul din Vietnam. Urmarind in ordine cronologica evenimentele dintre anii 1963 si 1970 – asasinarea presedintelui Kennedy, Ofensiva Tet, moartea lui Martin Luther King, caderea Saigonului –, Arborele de fum prezinta intr-o maniera surprinzator de umana chinurile sufletesti si fizice prin care au avut de trecut cei invinsi si, totodata, cei aparent invingatori. Un roman pe care multi critici nu s-au ferit a-l numi o „capodopera” si care a provocat reactii entuziaste in rindul marilor nume ale scenei literare americane.

„Dumnezeul in care vreau eu sa cred are vocea si umorul cu care pare sa-l fi daruit pe Denis Johnson.” (Jonathan Franzen)

„Un scriitor special – odata ce iti acapareaza gindurile, si asta in vreo doua fraze, e greu sa te mai opresti din citit.” (The New York Times Book Review)

Arborele de fum este o carte cutremuratoare si foarte stranie: lunga si rapida, ca o cursa intr-un carusel enorm, care incepe trist si devine din ce in ce mai trista, o coteste imprevizibil, te arunca afara si te trage inapoi, iar la final se napusteste in jos atit de brusc incit iti ramine inima in git. Un roman ca o revelatie asupra acestui secol, inca nou…” (New York Times)

„Denis Johnson are tonul lui Mark Twain in ironia sa muscatoare, pe cel al lui Whitman in excesele sale erotice si, dincolo de asta, fraze grele, pe care le arunca inspre o lume ranita, inselatoare.” (Newsday)

Câteva fragmente aici sau aici sau aici.

Anatomia unei traduceri

Neavând eu ce face în paza ce-o luai, mi-am zis să înviorez o ţâră blogul cu câteva imagini. Dar ce imagini? Afară e alb de zăpadă, atârnă ţurţurii pe la streşini… Naa, d-astea-s sătul şi cred că toată ţara s-a cam săturat de iarnă. Hai mai bine să pun instantanee de interior. Din birou chiar. Iată deci cum arată spaţiul meu de lucru la ora la care scriu rândurile astea.

img_5075

Imagine de ansamblu

Cele patru hărţi esenţiale. Asia de Sud-Est, Filipinele, Vietnamul şi California

Cele patru hărţi esenţiale. Asia de Sud-Est, Filipinele, Vietnamul şi California

Materialele ajutătoare. Nelipsita agentă cu notiţe, un glosar cu te miri ce legat de Războiul din Vietnam, Biblia (nelipsită şi ea), niscai recenzii despre carte şi -- desigur -- cartea însăşi: "Tree of Smoke" de Denis Johnson

Materialele ajutătoare. Nelipsita agentă cu notiţe, un glosar cu te miri ce legat de Războiul din Vietnam, Biblia (nelipsită şi ea), niscai recenzii despre carte şi -- desigur -- cartea însăşi: "Tree of Smoke" de Denis Johnson

Şi, cum altfel?, obiectul muncii. Sărmanu' de el... ce bine i-ar mai prinde un aspirat temeinic.

Şi, cum altfel?, obiectul muncii. Sărmanu' de el... ce bine i-ar mai prinde un aspirat temeinic.

P.S. Nu fu să fie şi basta! Am scris ce-am scris mai sus ieri, tot ieri am făcut şi pozele, da’ s-a-ntâmplat o poznă, s-a-nchis tot, s-a repornit şi, până să m-apuc eu să caut hiba, mi-a trecut pauza. Ata ete. Bine-i ş-amu. Că tot n-aveam ceva mai bun de zis.

Veşti de pe frontul editorial

Din câte se pare, Editura Curtea Veche are blog. Îl are de ceva vreme, dar eu abia acum l-am descoperit. Mai bine mai târziu…

Rămânând în Curte, Fiica groparului este anunţată pentru început de februarie. Abia aştept s-o văd împlinită, aburind pe rafturi. Cartea asta m-a însoţit tot anul trecut cât au durat muncile de amenajare a domeniului MirLin. Pentru asta o să-mi rămână mereu aproape de suflet.

Probabil că tot în februarie sau, dacă nu, în martie o să puteţi pune mâna şi pe Duma Key, un roman în care Stephen King revine în forţă la ce ştie el mai bine: să spună o poveste captivantă, înfiorătoare şi, totodată, tandră. Un King clasic de ultimă oră. Oferit, cum altfel?, de Editura Nemira.

Lucrez acum la romanul din care aţi putut degusta o bucată în numărul din toamnă al revistei Lettre Internationale. E vorba de Arborele de fum al americanului Denis Johnson. Un roman despre războiul din Vietnam, un roman, spun mulţi critici, aproape de – dacă nu chiar de-a dreptul – o capodoperă. A fost recompensat anul trecut cu National Book Award. Peste câteva săptămâni trag nădejde că-l voi putea preda pentru redactare. Iar de apărut probabil că martie-aprilie e un termen realist. Vom vedea. În orice caz, Editura Polirom, care va publica romanul, e (re)cunoscută pentru punctualitate. Spre deosebire de unii traducători… 😦

În rest, ce să vă mai zic? Începe să se contureze planul de lucru pentru anul acesta şi surprizele sunt de proporţii. Iar asta nu-i deloc o formulare „piaristică”.