A venit de la tipar nr. 10 al venerabilei noastre reviste. Pe site încă nu e nici nr. 9, aşa încât probabil mai durează până apare şi ăsta. Oricum, de interes pentru vizitatorii blogului meu, pe lângă celelalte materiale, interesante toate, fără-ndoială (e şi un interviu cu Nicolae Manolescu, şi unul cu Emil Constantinescu şi Zoe Petre, dar şi cronici literare, poezii, eseuri etc.), pe lângă astea, spuneam, cred că de interes ar fi un fragment destul de lunguţ pe care l-am decupat din următoarea apariţie în colecţia Byblos de la Editura Curtea Veche, Joyce Carol Oates – Fiica groparului. Am semne clare că nu mai durează mult (a durat şi aşa destul, şi-n bună parte din cauza lui yours truly 😦 ) şi-o să găsiţi cartea în librării. Dar până atunci poate puneţi mâna pe Familia şi gustaţi din ce are Oates de oferit. Şi, credeţi-mă, chiar are! Miam-miam! Brrr!…
Chinezării şi manele
Nu înţeleg de ce toate magazinele chinezeşti în care am intrat (şi sunt câteva în Oradea) ţin să aplice atât de strict regula „ne rezervăm dreptul de a ne selecta clientela”. Cum o fac? Simplu: din difuzoare ţipă toată floarea cea vestită a celor mai de seamă maneloistozauri. Mai că nu le pun şi pe vânzătoare să dea din buric, că de sulemenit am impresia că le pun să se sulemenească_conform tagmei.
Probabil că aşa au ei, chinejii proprietari, impresia că se integrează în cultura locului. Şi cine-i poate contrazice? 😦
Hip-hip URA!
Fuse, fuse şi se duse. I-au trebuit aproape 19 ani şi-aş fi dispus să cred că-i mai trebuiau încă o dată pe atâţia dacă fidelii lui n-ar fi preferat ieri să stea la o bere/ţuică sau să-şi altoiască nevasta în loc să meargă să-i pună ştampila pe pătrat. Pa şi pusi, tovarăşe Vadim! 😀
Mircea Pricăjan 