Aflu, nu mai reţin exact de unde, că Alexandru Ecovoiu plănuieşte un come back. Romanul se va chema După Sodoma. În proza lui Ecovoiu am intrat prin Sigma, un roman excelent, care mi-a deschis apetitul şi care m-a făcut apoi să trec într-o succesiune rapidă prin toate celelalte cărţi ale autorului (multe, dacă nu chiar toate, reluate în ultimii ani la Polirom). Cine nu l-a citit a pierdut mult din literatura română actuală. – Plus că autorul, ca fire, e pe sufletul meu: nu iese în faţă cu stridenţe, stă la locul său şi scrie, e-un izolat cu folos.

— • —

„Dacă vrei să fii liniştit şi să umbli cu lumea ta după tine, mergi cu căştile în urechi.” – Luiza Vasiliu, Dilema veche, nr. 422, în cadrul dosarului „Coloana sonoră a vieţii noastre”. Continuă lectura →

De vreo două săptămâni am reînceput să cumpăr România literară. Din simplul motiv că am găsit-o la un chioşc. Sentimente amestecate. Puţină nostalgie, puţină detaşare. A fost o vreme când o luam şi numai pentru editorialele lui Manolescu. A fost. Acum revista pare mai buretoasă; la fel de mare, dar din aluat mai puţin. Dar poate e doar aşa cum zic, o părere a mea.

Rămâne ca destinaţie constantă de lectură doar „Păcatele limbii” de Rodica Zafiu. În mod curios, printre actualele rubrici interesante: „Meridiane”. Mi-e în continuare dor de cronica ediţiilor lui Z. Ornea. Continuă lectura →

Trezirea devreme, când mijeşte prima geană de lumină. O pasăre cântă undeva aproape. În rest, linişte deplină. Duminicală. Fac cafea cu scorţişoară şi-o sorb pe balcon, aburindă.

— • —

Actorul Ion Lucian a plecat de pe-această lume, aflu cu tristeţe. Nu pot spune că figura lui m-a marcat în vreun fel anume. Dispariţia lui vine însă în trena altor triste – şi multe – dispariţii recente din lumea teatrului. Generaţiile se schimbă inexorabil. Are grijă Doamna cu Coasa de treaba asta. Continuă lectura →