Rămas bun, Nemira! Rămas bun, Suspans!

Din raţiuni pe care nu are rost să le comentez – apropiaţii mei le ştiu bine şi alţii le pot bănui uşor – mă văd nevoit să anunţ încetarea colaborării mele cu Editura Nemira. E vorba aici atât de traduceri (da, seria Turnul Întunecat va fi încheiată de altcineva; îi doresc mult spor!), cât şi de revista Suspans.

Au fost câţiva ani faini. Am apucat să traduc 14 cărţi pentru Nemira, dintre care 10 i-au aparţinut lui Stephen King. Am reuşit să scot 27 de numere din revista Suspans. Lună de lună, nedezminţit pe 15, oricare ar fi fost situaţia în care mă aflam. Ţin să le mulţumesc şi pe această cale colaboratorilor mei, cei care au răspuns chemării mele şi au făcut din această revistă ceea ce este ea azi.

A fost o onoare să lucrez cu Nemira. Am găsit acolo o echipă profesionistă cu care am fost pe aceeaşi lungime de undă 99,99% din timp. Am ştiut să dialogăm, să ne sfătuim, să ne completăm… Ne-am înţeles.

Vremurile s-au schimbat, însă. Şi astfel au produs, inevitabil, schimbare. E bine? E rău? Asta numai cititorii, beneficiarii muncii noastre, îşi pot da seama. Ei ne-au ţinut în viaţă până acum, ei hotărăsc dacă şi cât ne mai ţin şi pe viitor.

De-aici înainte mă aşteaptă noi proiecte. Rămâneţi pe aproape şi le veţi afla cât de curând. Vă asigur că merită.

Anunțuri

  1. Este o decizie definitiva? Daca da, atunci este un mare moment de tristete pentru mine deoarece astfel de oameni, cum sunteti dvs, sunt din ce in ce mai putini. Chiar imi pare rau sa citesc acest articol.
    Cu revista Suspans ce se va intampla?

  2. Da, trist, Mircea. Dar decizia ta trebuie respectată, în pofida tuturor regretelor. Îmi pare rău că spaţiul virtual nu ne-a pus în legătură mai demult, însă rămân cu amintiri plăcute şi cu certitudinea că tot ceea ce faci şi ai făcut ai făcut bine. Îmi plac oamenii care nu o dau pe după plop şi spun, cu subiect şi predicat, ceea ce gândesc, ceea ce îi macină. Îţi doresc spor în continuare, în tot ceea ce faci. Cu respect…

    • Cristian, decizia n-a fost, de fapt, a mea. Eu doar am acceptat-o, că n-aveam încotro. În definitiv, foloseam revista cu împrumutul. Ea aparţine editurii Nemira.

      Dar fii pe pace. Colaborarea noastră n-a încetat. Vorbim mai multe peste câteva zile. 😉

  3. În calitate de cititor, îmi pare rău că te desparţi de Nemira şi de Suspans, dar altminteri mă bucur pentru tine, căci presupun că te îndrepţi către ceva mai bun 🙂
    Mult succes, Mircea, în tot ce-ţi doreşti!

  4. Pingback: A. R. DeleaNU

  5. Draga Mircea, nu esti nici primul si – cu siguranta – nici ultimul ce inceteaza colaborarea cu o editura sau alta. Eu insumi dupa o foarte lunga perioada in care am renuntat sa mai colaborez cu Nemira sunt foarte aproape de a reveni … Dar asta conteaza mai putin. Ce e trist (si imi pare rau) e faptul ca seria Turnului nu va fi terminata de tine si – astfel – coerenta ca intreg va avea – sigur! – de suferit si nevinovatul cititor-platitor va fi cel nedreptatit…

    • Ăsta e primul lucru care mă întristează şi pe mine. Al doilea e Suspans, revista pe care am făcut-o din nimic şi care e sortită acum, cel mai probabil, eşecului. Sau cine ştie? Vom vedea cu toţii.

  6. Sănătate, putere de muncă şi baftă să ai, prietene! Şi familia să-ţi fie bine şi aproape, ca să ai linişte în suflet, să poţi lucra ce ştii tu atît de bine să lucrezi. Oriunde va fi să fie.

  7. Daca vor fi proiecte mai bune atunci ma bucur, dar imi pare rau ca nu voi mai apuca sa citesc alte carti de SK in talmacirea ta.
    Sper sa vina cat mai repede romanul ‘Si ceva…’.

  8. Sper să fie vorba de un pas înainte şi sper, de asemenea, ca cel care va prelua ştafeta să se ridice la nivelul dvs. Ceea ce, mărturisesc, nu-i deloc uşor. Mult succes în continuare! Deşi nu ştiu încă precis despre ce-i vorba, vă susţin.

    • Mulţumesc. Deocamdată, exact nu ştiu nici eu. Sunt mai multe variante. Studiez, cântăresc şi-n câteva zile mă hotărăsc. Iar când lucrurile vor intra în linie dreaptă am să fac şi anunţul, desigur. Ţinem legătura.

  9. Stimate domn Mircea,
    Imi pare rau sa citesc aceste vesti proaste. Asa cum s-a spus si mai sus, sunteti un profesionist, si sunt ferm convinsa ca va fi din ce in ce mai bine pentru dumneavoastra in continuare.
    Revista Suspans nu va fi la fel, cu siguranta. Sa speram ca decizia nu este definitiva, si dumneavoastra veti fi rugat sa reveniti…
    Sa speram ca, mai devreme sau mai tarziu, se vor rehotari, realizand ca, in primul rand, Turnul Intunecat nu poate fi tradus fara dumneavoastra si Suspans nu poate continua…
    Va doresc mult noroc in continuare!

    Cu tot respectul,
    Gabriela

    • Dragă Gabriela,

      Îţi mulţumesc pentru aprecierile superlative. Gâdilă orgoliul ca nimic altceva. 🙂

      Din păcate, nu mai este cale de întoarcere. Cel puţin în ceea ce mă priveşte. Astăzi mi-am reconfigurat planul de acţiune pe termen mediu şi lung, iar Suspans şi Stephen King la Nemira nu mai au loc în programul meu.

      Sper doar ca cititorii să nu fie foarte dezamăgiţi şi vreau să ştie că am avut întotdeauna toată disponibilitatea de a duce la capăt seria, m-am arătat mai îngăduitor cu Nemira decât m-am arătat cu orice editură cu care am colaborat până acum şi că, dacă lucrurile arată aşa acum, arată doar fiindcă cineva, nu spui cine, persoană importantă, a hotărât că asta e calea de urmat.

      Noi ne vedem însă mai departe de lucru. Pentru cineva dispus să muncească, lucrul nu va fi niciodată puţin. 🙂

      Gânduri bine,
      mircea

  10. dragă Mircea, îmi pare rău să aud că Nemira și Suspansul te pierd 🙂
    îmi pare bine, însă, că te-am cunoscut prin intermediul revistei, un titlu care reușise (datorită ție) să coaguleze o trupă faină de oameni cu chef de scris. la fel cum îți spuneam și prima dată când am vorbit, zic și acum, că mi-aș dori ca noi să mai colaborăm și pe viitor… unul pe care ți-l doresc plin de spor și populat cu lume și proiecte faine.

    • Uite ce târziu răspund, Bogdan. Dar noi am mai vorbit între timp şi ştii deja că vom mai colabora, că mai avem încă multe lucruri de făcut. Aşadar, zic, să le facem! 🙂

  11. Se umblă din nou la un lucru care mergea bine… Oare de ce? Știu, suntem în România, dar e unul n-am să încetez să mă-ntreb de ce se întâmplă mereu așa… În altă ordine de idei, e a treia revistă online care dispare (sau are șanse maxime) din cele pe care le urmăresc pe blogul meu… Uneori îmi vine să cred că eu sunt de vină…

    Indiferent ce veți hotărâ, vă doresc să aveți parte numai de bine! Din partea mea, numai prețuire!

    • Se întâmplă, cred eu, fiindcă noi nu avem vocaţia tradiţiilor. Asta cere consecvenţă, cere perseverenţă, cere timp mult dedicat trup şi suflet unui proiect. Când vorbim de tradiţie, umorile unuia sau alte altuia n-ar trebui să însemne nici cât negru sub unghie. Şi totuşi, la noi ele primează.

      Vă mulţumesc şi vă asigur că preţuirea e reciprocă.

      Mai vorbim însă după 1 octombrie. Sper că vă voi putea oferi o surpriză plăcută.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s