Dacă noi, copiii anilor 80, ne jucam din zori de vară până-n seară pe şantierele comuniste ale patriei, alergam ca bezmeticii prin blocuri ale căror pereţi exteriori lipseau, ba uneori lipseau chiar şi scările interioare, copiii de astăzi se joacă pe altfel de şantiere. Cele capitaliste. Intră şi ies după bunul plac în vilele încă neterminate. Îi văd prin cartier, pe golurile geamurilor încă nefixate în pereţi. Au pe chip aceeaşi bucurie pe care o aveam şi noi atunci când eram ca ei. Nimic nu se schimbă pe lume, ci doar se transformă. Continuă lectura →