Confirmarea

Florin Irimia – O fereastră întunecată
Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză”, Iaşi, 2012

Al doilea roman al lui Florin Irimia, după Defekt-ul de mai an, continuă la un al palier efortul dintâi. Deşi în aparenţă diferite, cele două romane împart câteva lucruri fundamentale pentru orice scriere literară în proză: tema şi structura. Ba, pe alocuri, chiar şi tonul. Să explicăm.

Dacă-n Defekt ni se prezenta povestea vieţii ratate a lui Eduard Tăutu, după care în a doua jumătate a cărţii eram aruncaţi în poveşti secundare, având însă rolul de-a potenţa istorisirea iniţială, într-O fereastră întunecată Florin Irimia procedează la fel. Pornim într-un ton de naraţiune profund horror, într-un Bucureşti căzut pradă morţilor vii, se construieşte minuţios şi credibil povestea ratării unui oraş, a unei ţări, pentru ca, respectând modelul din Defekt, în a doua jumătate lucrurile să se frângă, să vedem totul într-o altă lumină: ratarea de la început este doar expresia ficţională a poveşti(lor) cât se poate de reale trăite în timpul prigoanei evreilor în România. Caracterului sumbru al naraţiunii cu zombi de la început îi corespunde atmosfera apăsătoare, insuportabilă în adevărul ei, a jumătăţii secunde – mai dense din punct de vedere narativ, dar şi mai bine realizate, parcă. Continuă lectura

Un an

Un an. În vreo două ore, fix. A trecut greu, a trecut uşor. Au fost nopţi – multe – când somnul ne-a fost refuzat aproape complet. Dar au venit zile când oboseala ne-a fost ştearsă cu un zâmbet. Un gângurit. Un „tata”. Care înseamnă, acum, orice. Inclusiv „mama”. Au fost clipe pe care timpul sper să nu le poată şterge vreodată din memorie. Continuă lectura