Ca să nu dăm greș și să nu ne punem reciproc în situația de-a fi dezamăgiți exact când ne așteptăm la cea mai fericită reacție, eu și Linda ne facem cadouri într-un stil aparte. Sistemul acesta ne-a permis de-a lungul anilor să ne bucurăm de cele mai râvnite lucruri, lucruri poate mărunte sau neînsemnate pentru celălalt, dar foarte valoroase pentru cel care le primește. Așa se face că am putut să-i ofer soției mele exact parfumurile care, purtându-le, o înalță c-un metru deasupra solului, pantofii pe care știe sigur că toți i-i admiră atunci când iese încălțată cu ei, fix acele obiecte de pictură care-i lipseau la un moment dat, acrilice de culori la care visa doar cu o noapte înainte, șaluri, covorașe, creme, absolut orice, întotdeauna le-am nimerit pe toate ca prin minune. Viceversa este și ea valabilă. Acum, de pildă, tocmai este în drum spre mine un colet cu vreo 15 cărți pe care, din varii motive, nu mi le-am luat la momentul apariției. Ei bine, Linda a știut care sunt acelea și, atunci când a văzut oferta de weekend pe site-ul Polirom, a și umplut coșul. Ba a mai pus lângă ele și alte titluri din altă ofertă, toate, absolut toate cărți pe care eu însumi uitasem că mi le doresc. Fiindcă, știți, noi avem un sistem. Și sistemul nostru nu dă greș, e imposibil să dea. Acum, recunoscător pentru cel mai recent cadou, abia aștept să-i întorc bucuria. Sunt și eu curios să aflu diseară, când Linda va veni acasă, ce-i voi fi pus în poșetă în contul cărților mele. Nicio grijă, va fi exact ce-i trebuie. Și-o să știu asta din clipa când va intra pe ușă, toată numai un zâmbet, zicându-mi: „Hai să-ți arăt ce cadou mi-ai făcut!”