Despre chestiunea arzătoare a fumatului

Înainte vreme, preț de vreo 13 ani, așa, cât timp am fost fumător cu patalama, n-am frecventat barurile pentru că acolo se putea fuma: nu le frecventam pur și simplu pentru că nu eram în largul meu acolo. Niciodată n-am simțit că, fumând, fac parte dintr-o tabără anume și, prin urmare, nu mă consideram în niciun fel privilegiat că pot intra în locuri unde domnea ceața tabagică fără ca aceasta să-mi provoace urticarie. Nici după ce m-am lepădat de viciu, de patru ani buni (cu adevărat buni!), n-am strâmbat din nas atunci când trebuia să împart un loc cu mai mulți fumători. Acum însă, când s-a instituit prin lege contravenția fumatului nu doar în locuri publice, ci în toate locurile în care oamenii se-adună să socializeze, parcă-mi vine să le dau dreptate celor care, cu o obstinație de care-mi amintesc eu însumi cât se poate de intim, refuză să-și pună sănătate înaintea gestului cool transformat în compulsiune. Spațiul public aș susține oricând că trebuie să fie acel teren neutru la care să aibă acces oricine, indiferent de ce tabieturi sau credințe lăuntrice are, atâta timp cât acceptă să nu lezeze cu ele pe alții, care au alte tabieturi și alte credințe lăuntrice. Barurile, totuși, localurile private, deși îndeplinesc o funcție de socializare, intră în altă categorie: sunt spații private destinate inevitabil clientelei, care din start presupune o selecție. Un local pentru fumători, marcat ca atare, ar trebui să aibă tot dreptul să existe la fel cum există, de pildă, restaurante vegetariene. Un atare aranjament mi se pare chiar mai civilizat decât exilarea tuturor fumătorilor în spații exterioare, pe terase, care, oricât am suci-o, sunt într-o mult mai mare măsură ȘI spații publice. Prin urmare, nefumătorul din mine înțelege în continuare nevoia fumătorului care am fost de-a ști că, odată ieșit din casă, există-n lumea asta românească locuri private unde să poată trăi așa cum a ales, fie și greșit, iar nu să fie forțat, ca un înotător pe sub apă, să-și umple vârtos plămânii cu fum la scufundarea în lume și să iasă la suprafață doar când se-nverzește la față.

Anunțuri

Un comentariu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s