Valoarea e o convenție, este ceva relativ, ea există doar într-un context anume, niciodată în abstract: valoarea unui obiect, valoarea unei monede, valoarea unui om, toate depind de cum obiectul, moneda, omul în cauză este privit și apreciat comparativ cu alte obiecte, monede, oameni; valoarea ține de ierarhie, valoarea este subiect de taxonomie, fără a stabili valoarea cu greu poți pune ordine în lucruri, de aceea de multe ori e de dorit chiar o valorizare eronată decât nicio valorizare… Sigur că cele mai mari șanse de succes le are grupul uman, adică societatea care își știe stabili cât mai corect sistemul de valori, întrucât asta aduce cu sine armonia și dezvoltarea sănătoasă. La celălalt pol, o ierarhizare valorică defectuoasă trezește animozități și sădește suspiciuni, e un fundament instabil pe care orice ai construi are șanse mici de a dăinui. Noi, în România, acum, ne aflăm undeva la mijloc: trec zile multe când mă uit în jur și văd semne îmbucurătoare, tot mai multe și mai solide, îmi crește încrederea în lumea noastră de acasă, simt chiar un fel difuz de patriotism; și vine apoi ziua când toată această agoniseală sentimentală se năruiește, ceasul se resetează și pornesc iarăși aproape de la zero. Este ziua când, de pildă, dispare fizic unul dintre cele mai odioase personaje, un vitriolant care i-a spurcat pe toți și care toți au părut să știe cât de josnic este el cu adevărat, și totuși, la pieirea lui, parcă toți se leapădă de propria memorie, abdică de la valorile pe care-n restul timpului le susțin și cad într-o transă a altruismului orb: o fi fost cum a fost, însă a fost om de valoare. Generozitatea asta născută din compasiune fără-îndoială sincer umană e semn de imaturitate și dezechilibru launtric, concesiile astea făcute în fața morții sunt slăbiciunile unei societăți (încă) debusolate, cele care continuă să cimenteze – într-un strat tot mai subțire, nădăjduiesc – lipsa îndrăznelii de a spune răspicat ce e rău și ce e bine: chiar atunci când distincția asta e mai importantă. O clipă de preget și de rătăcire foarte, extrem de greu de recuperat.