Limpezimea ireală a aerului și statornicia masiv-unduitoare, calmantă a mării fac din greci oamenii așezați care sunt, dispuși oricând să întrerupă activitatea pentru o clipă, două, trei de reflecție odihnitoare, nu se grăbesc nicăieri, furtunile de la orizont lovesc țărmul o dată la câteva generații, au statut mitologic, nu mai crede nimeni în ele, chiar și când soarele dispare după nori, claritatea rămâne ca o boare îmbătătoare, te miști în ea languros, ca sub apă, nimeni nu fuge pe străzile din Grecia, pământul acela se cere călcat sub toată talpa odată, oriunde te uiți dai cu ochii de efigii și statui mișcătoare, localnicii dintotdeauna care vor fi acolo pentru totdeauna, te privesc cu generozitatea stăpânilor timpului, bine ai venit, yassas!, ia un loc, să bem un pahar de apă împreună, să tăcem împreună, în Grecia de aceea simți că vacanța își împlinește rostul, e aerul acela ireal de cristal și e unduirea soporifică a mării și e, deasupra tuturor, distilat divin, spiritul suveran al oamenilor locului.