Refugiații sunt, și ei, de mai multe feluri – cel puțin două.

Cei care umblă pe jos mii de km, suferă la modul biblic și fac subiect de știre cu „puternic impact emoțional”.

Și cei care închiriază mașini ultimul răcnet cu număr de Austria și de Germania și fug în Occident cu două sute de km la oră. Migranții clasa lux, neinteresanți și, de aceea, invizibili pentru media și, pe cale de consecință, pentru populația sensibilă.

Ieri, venind spre casă, pe autostrăzile din Grecia, Macedonia și Serbia am întâlnit într-adevăr coloane întregi de refugiați. Doar că nu băteau drumul cu încălțări scâlciate și toată agoniseala de o viață strânsă în trei boccele, ci ne depășeau fulgerător în bolizi și SUV-uri BMW, Mercedes, Audi…

Fiecare după puteri, it’s only natural.