Hai să marchez ziua asta accordingly, adică printr-un paragraf „la subiect” dintr-o nuvelă aflată încă-n lucru. Uite-aşa a dat cu ochii naratorul meu de cea care, la momentul desfăşurării acţiunii, îi este soaţă. S-a-ntâmplat la un cenaclu literar, go figure! Deci:

„Am urmărit-o din colţul meu vreme de mai bine de o oră. Nici nu mi-am dat seama când a citit amicul Vasile Ion, când a primit întrebări din partea celor prezenţi şi când le-a răspuns, când s-au ridicat din bănci alte june, care apoi au citit din producţia proprie. Nu am avut habar în acel răstimp decât de acea Fata Morgana. I-am urmărit ritmul calm al existenţei şi m-am simţit binecuvântat că o pot face. Mi-am încâlcit privirile în cosiţele ei blonde, în cele două codiţe împletite simplu şi împreunate la spate, ţinându-i astfel strâns părul din creştet. I-am privit linia catifelată a gâtului, acea pantă domoală care se pierdea sub gulerul bluzei albe peste care purta o vestă neagră cu broderii roşii. Mi-a plăcut să-i ating cu gândul puful fin care spuzea acel povârniş, să-l fac să se înfioreze şi să transmită micile vibraţii spre rădăcină, în carnea ei fragedă, în trupul tânăr fremătând de viaţă. Mi-am închipui cum ar fi să o dezmierd cu o pană, să îi provoc cele mai nebănuite plăceri. Căci eram sigur încă de atunci că bucuria mea, mereu, va fi doar să-i ofer acelei făpturi cât mai multă plăcere, fericire fără margini. Iubirea adevărată – am aflat atunci, la 27 de ani – înseamnă să primeşti fericire oferind-o.”