Încă nu pricep de ce multe edituri de la noi se încăpăţânează să trântească pe coperte ilustraţii absolut aleatorii, fără cea mai mică legătură cu conţinutul cărţii pe care ar trebui să o reprezinte/vândă. Nu-s obtuz, de regulă remarc subtilităţile stilistice, sugestia artistică e importantă. Cred însă cu tărie că o ilustraţie care ILUSTREAZĂ conţinutul ar fi nu neapărat mai potrivită (deşi ar fi!), ci mai onestă. Cititorul altfel se apropie de o carte a cărei poveste i se adresează inteligibil de la prima privire. Şi, la fel, trece nepăsător pe lângă orice afişează abstracţiuni cu aer de înaltă artă. De ce, păcatele mele, ai vrea să-ţi pui pe faţa cărţii, să zicem, un desen evident stângaci reprezentând un măr? Cui te adresezi cu asta? Interesul cui speri să-l agăţi? Am impresia că ne căutăm dinadins izolarea în care plângem că ne aflăm. E ceva complet nefuncţional la rădăcina mentalităţii aşa-zisului intelectual de la noi.