Adică mâine, 22 iulie, e ziua de naştere a editurii noastre de suflet. Nu ştiu vouă, dar mie clar mi-a înseninat pubertatea şi, mai apoi, adolescenţa. Ţin minte că am citit cărţile Nemira în gimnaziu, unde o mână de colegi pusese bazele unui fan club Nemira (aveam biblioteca noastră alcătuită din volume donate chiar de editură), şi ţin minte că am citit cărţile Nemira în liceu, când nicio pauză şi nicio oră de matematică 😉 nu mă găsea nepregătit: aveam mereu în bancă un roman Nemira de citit. Iar acum, după atâţia ani, faptul că am ajuns să colaborez cu Nemira, ba chiar să realizez o revistă sub egida ei, mi se pare uneori de-a dreptul ireal.
La mulţi ani, Nemira! Fie să-ţi citim cărţile până la adânci bătrâneţi!
Mircea Pricăjan 
Şi eu am acelaşi sentiment când mă gândesc că am ajuns să colaborez cu Nemira. Dacă în momentul când am cumpărat prima carte din colecţia Nautilus mi-ar fi spus cineva că, într-o bună zi, în colecţia respectivă vor începe să apară şi cărţi traduse de mine, m-aş fi gândit că nu e în toate minţile, sau că mă ia în râs 🙂
ce drăguţe-s amintirile astea!
hai la mulţi ani, nemiro!
şi să scoţi naibii clarku’ ăla.
Subscriu.
Si eu si raftul meu care are cel putin 100 de carti de la ei.
Traiasca Nemira!