Cormac McCarthy – Drumul
Traducere de Irina Horea
Editura Humanitas Fiction, 2009
M-am încăpăţânat mult timp să nu văd filmul până nu voi citi cartea. Am eu aşa, o marotă. Ţin minte că la fel am făcut şi-n liceu, când urma să mergem toată clasa la cinema să vedem “Moromeţii”. Sau când a venit “Iona” la un Festival al Teatrului Scurt din Oradea. Sau cu multe alte ocazii. Prefer să am parte de-o poveste, oricare ar fi ea, aşa cum a vrut autorul ei s-o spună.
Mult discutatul şi mult premiatul roman al lui McCarthy mi-a căzut în mână abia acum. Şi n-am întârziat să-l citesc.
Ce-am descoperit… O scriitură meşteşugită (pusă în valoare cum se cuvine de o traducere la fel de meşteşugită, aparţinându-i Irinei Horea), o imaginaţie bogată şi bine strunită, un ochi ager pentru detaliul lăuntric al fiinţei, o ştiinţă a drămuirii materiei epice, un suflu nou dat unei teme destul de erodate în ultima vreme (lumea postapocaliptică). Şi-am mai descoperit că Drumul conţine unele dintre cele mai răvăşitoare pagini pe care le-am citit vreodată.
Ne aflăm în urma unui eveniment atomic care a aruncat mapamondul într-un soi de iarnă nesfârşită. Oriunde te-ai uita vezi numai cenuşă; talazuri de cenuşă acoperă cerul, ascunzând soarele. Resursele sunt limitate. Oamenii au început lupta pentru supravieţuire. Cei puternici pun mâna pe tot, ba chiar şi pe cei slabi. În disperare de cauză, duc mâna plină cu hălci din ei la gură. Pustiul şi disperarea domnesc pretutindeni.
În acest cadru, un tată şi băiatul lui străbat ţara de la nord la sud, trecând munţii pentru a ajunge la mare, în speranţa iluzorie că astfel vor fi salvaţi. Călătoria lor, presărată cu multe pericole, ne aduce în faţă un spectacol cutremurător al sacrificiului şi tăriei de caracter. Tatăl e în stare de orice pentru a-şi apăra fiul, care fiu e în stare de orice pentru a-i ajuta pe alţii. Relaţia celor doi şi felul în care evoluează psihologic băiatul stau de fapt la temelia cărţii.
Poveste greu de digerat, cu implicaţii insuportabile pentru unii, Drumul m-a convins definitiv să-l urmăresc de-aici înainte pe Cormac McCarthy în tot ce a scris sau va mai scrie. Fiindcă e-un autor pe gustul meu. A urcat brusc în primele 7 locuri.
Iar acum am să mă aşez în faţa televizorului şi-am dă dau play ecranizării lui John Hillcoat.
Mircea Pricăjan 
Am auzit destule pareri nu tocmai laudative la adresa traducerii. Oricit de buna ar fi fost, tot s-a pierdit ceva…
Si nu cred ca-i vorba de un eveniment atomic, mie mi s-a parut ca e vb despre o catastrofa ecologica, climatica… Dar nu are importanta, miezul e in alta parte.
Serios? Şi ce anume imputau vocile acelea? Mie mi s-a părut foarte, foarte bună, un ideal spre care să tinzi.
Acuma, în carte nici nu se zice negru pe alb ce anume a cauzat dezastrul planetar. Treaba cu atomicul e, să zic, varianta mea de lucru (şi a copertarului, care vorbeşte într-un loc despre o „iarnă atomică”).
În tot cazul, miezul ăla mie mi-a plăcut din cale-afară de mult. 🙂
A fost o discutie foaaarte lunga pe srsff in coada unui fel de recenzie (musai de citit, e delicioasa).
http://www.srsff.ro/1470/cormac-mccarthy-drumul/
Mdap… Mi-a scăpat. Eu rămân oricum la ale mele. Parcă ziceam undeva că-s încăpăţânat. 🙂
Nu am citit Drumul, inca. Insa am vazut filmul acum cateva luni si mi-a placut. Am zis ca voi citi si cartea insa nu am apucat sa o cumpar. In schimb am Meridianul sangelui si intentionez sa o citesc. Daca imi place cum scrie Cormac M. in mod sigur nu o sa stau pe ganduri si o sa-mi cumpar si Drumul.
Am pipăit şi eu „Meridianul…”, dar şi „Nu există ţară…”. Am văzut că autorul a trecut la Polirom. Cu prima ocazie le iau acasă cu mine. 🙂
De citit musai-musai si „The Border Trilogy”. Cit despre traducerea Irinei… fie-mi cu iertare, dar toata discutia aia de pe site-ul pe care n-am sa-l numesc, e o insiruire de balinverne™ de prima fortza. Irina e ea insasi si in traducerea lui McCarthy, adica virful.
„balinverne” tare asta. :))
Si eu o apreciez ca traducatoare pe Irina Horea, pur si simplu nu am ce-i reprosa, chiar nu inteleg de ce se plang unii de traducerile pe care dansa le-a facut…
poate ca unii mai au inca de citit pentru a avea competenta de a aprecia o traducere?
„balinverne™” nu-mi apartine, dupa cum se poate vedea e marca inregistrata… a altcuiva.
M-a cutremurat cartea asta! Am plâns pe rupte spre final și nu vă imaginați că-ș vreo puștoaică ahtiată după dulcegării romanțioase și dramolete. Dar dacă ați citit cartea, știți la ce mă refer. E scrisă atât de simplu, dar atât de sugestiv! Și e atâta forță în cuvintele alea. Un okay poate exprima o mulțime de stări…