Arhive pe etichete: Cormac McCarthy

Lecturi de w/end

Secţiunea literară a site-ului Guardian oferă aproape zilnic lucruri interesante de citit. Ca astăzi, de pildă.

Bine, ei oferă o listă a celor mai bune lecturi de vară, însă eu le deturnez demersul şi-l reduc la acest weekend. La ancheta lor răspund o sumedenie de scriitori, printre care John Banville, AS Byatt, Jonathan Coe, Margaret Drabble, Jonathan Franzen, William Gibson, David Lodge, Will Self and many many more.

Puteţi afla de acolo în ce împrejurări a citit Jennifer Egan Istoria secretă a Donnei Tartt, cum s-au intersectat drumurile lui John Banville, aflat în vacanţă în Florenţa, cu ale personajelor din Portretul unei doamne de Henry James sau cum Meridianul sângelui, de Cormac McCarthy, l-a însoţit pe William Gibson de la Vancouver la Berlin.

Multe întâmplări hazlii, bizare sau de-a dreptul ciudate, istorisite de autori celebri şi având în centru cărţile care i-au marcat. Ce altceva vă puteţi dori pentru un început de weekend călduros, când staţi în cumpănă ce carte să luaţi cu voi la plajă sau la picnic în pădure?

Aşadar, voi ce citiţi în acest sfârşit de săptămână?

Drumul lui McCarthy


Cormac McCarthy – Drumul
Traducere de Irina Horea
Editura Humanitas Fiction, 2009

M-am încăpăţânat mult timp să nu văd filmul până nu voi citi cartea. Am eu aşa, o marotă. Ţin minte că la fel am făcut şi-n liceu, când urma să mergem toată clasa la cinema să vedem “Moromeţii”. Sau când a venit “Iona” la un Festival al Teatrului Scurt din Oradea. Sau cu multe alte ocazii. Prefer să am parte de-o poveste, oricare ar fi ea, aşa cum a vrut autorul ei s-o spună.

Mult discutatul şi mult premiatul roman al lui McCarthy mi-a căzut în mână abia acum. Şi n-am întârziat să-l citesc.

Ce-am descoperit… O scriitură meşteşugită (pusă în valoare cum se cuvine de o traducere la fel de meşteşugită, aparţinându-i Irinei Horea), o imaginaţie bogată şi bine strunită, un ochi ager pentru detaliul lăuntric al fiinţei, o ştiinţă a drămuirii materiei epice, un suflu nou dat unei teme destul de erodate în ultima vreme (lumea postapocaliptică). Şi-am mai descoperit că Drumul conţine unele dintre cele mai răvăşitoare pagini pe care le-am citit vreodată.

Ne aflăm în urma unui eveniment atomic care a aruncat mapamondul într-un soi de iarnă nesfârşită. Oriunde te-ai uita vezi numai cenuşă; talazuri de cenuşă acoperă cerul, ascunzând soarele. Resursele sunt limitate. Oamenii au început lupta pentru supravieţuire. Cei puternici pun mâna pe tot, ba chiar şi pe cei slabi. În disperare de cauză, duc mâna plină cu hălci din ei la gură. Pustiul şi disperarea domnesc pretutindeni.

În acest cadru, un tată şi băiatul lui străbat ţara de la nord la sud, trecând munţii pentru a ajunge la mare, în speranţa iluzorie că astfel vor fi salvaţi. Călătoria lor, presărată cu multe pericole, ne aduce în faţă un spectacol cutremurător al sacrificiului şi tăriei de caracter. Tatăl e în stare de orice pentru a-şi apăra fiul, care fiu e în stare de orice pentru a-i ajuta pe alţii. Relaţia celor doi şi felul în care evoluează psihologic băiatul stau de fapt la temelia cărţii.

Poveste greu de digerat, cu implicaţii insuportabile pentru unii, Drumul m-a convins definitiv să-l urmăresc de-aici înainte pe Cormac McCarthy în tot ce a scris sau va mai scrie. Fiindcă e-un autor pe gustul meu. A urcat brusc în primele 7 locuri.

Iar acum am să mă aşez în faţa televizorului şi-am dă dau play ecranizării lui John Hillcoat.

Spioni în arşiţă

Poate că textul acesta trebuia să-l lipesc pe blog înaintea celui care vorbea despre Necuratul din Colga. Cronologic, da, el a fost publicat înaintea aceluia. Adică în 2003, tot în revista Familia. Vorbeşte, cum bine veţi observa, despre Spioni în arşiţă, alt roman al maestrului George Arion, roman aflat atunci, în 2003, la prima lui ediţie (tot la Ed. Fundaţiei Premiile Flacăra, precum Necuratul…). Între timp, cartea a fost retipărită la editura Tritonic, anul trecut, având coperta de mai jos.

Ellery Queen este poate cea mai celebra şi mai apreciata revista dedicată integral literaturii poliţiste şi de mister din lume. Lună de lună, pe lângă povestiri şi nuvele semnate de cei mai cunoscuţi scriitori americani, apar şi traduceri din autori străini, la rubrica Passport to Crime. Nu la multă vreme după ce am citit ultimul număr al acestei reviste, s-a întâmplat să citesc şi cel mai recent roman al lui George Arion, Spioni în arşiţă. Concluzie: dacă ar fi ca revista Ellery Queen să caute şi un autor român de literatură poliţistă pentru rubrica mai sus-amintită, atunci George Arion ar fi cea mai înţeleaptă alegere.

Spioni în arşiţă este un roman care se citeşte într-o singură şedinţă, cu sufletul la gură, este un roman care îţi răpeşte simţul timpului. Stilistic vorbind, prima parte (capitolul Prima zi) este cea mai izbutită. Dincolo de introducerea oarecum stereotipă a personajelor (cu toate că suntem anunţaţi încă de la început că „epoca romantismului în spionaj se dusese”), autorul ne oferă o descriere memorabilă a staţiunii egiptene Sharm El Sheikh îmbâcsită de soarele dogoritor, cufundată în lentoare, într-un marasm hipnotic, asemănată în repetate rânduri cu o pânză de păianjen întinsă cu un scop anume. Scopul, desigur, ni-l spune personajul principal, Claudiu Ropan, agent secret din partea română, care trebuie să-şi întâlnească omul de legătură. Acesta se dovedeşte a fi o femeie, Ella, chiar femeia după care Ropan tânjeşte de ani buni, femeia care-l vrăjise în adolescenţă şi la care îi rămăsese lui pentru totdeauna gândul.

De aici încolo, cititorul se trezeşte captivat mai degrabă de povestea celor doi, decât de intriga de spionaj. Autorul însuşi pare înclinat mai mult să urmărească relaţia lor intimă (gândurile, frământările, tatonările), iar acţiunea propriu-zis poliţistă suferă de inconsistenţă. Mai departe de jumătatea romanului aflăm că spionii trebuie să-l întâlnească pe Surescu, un contabil fugit din ţară, acuzat că a stat în spatele a două mari escrocherii naţionale: un joc piramidal de noroc (recunoaştem uşor Caritasul) şi un soi de bancă de întrajutorare (recunoaştem FNI-ul). Adevărata afacere oneroasă este însă aşa-zisa Vampiria (adică: Drakula Park). Întâlnirea pe un yaht cu acest Surescu şi alte câteva pagini de la finalul romanului sunt gândite să contrabalanseze ceea ce eu aş numi „imposibila dragoste a doi spioni”.

George Arion demonstrează, aşadar, că a învăţat lecţia romanelor poliţiste şi de spionaj din Lumea Nouă. Lecţie care spune că acţiunea poliţistă nu trebuie să fie decât fundalul pe care să se desfăşoare lucruri de o respiraţie mult mai largă. În Spioni în arşiţă, George Arion alege să vorbească despre dragoste. Rămâne de văzut despre ce va alege să vorbească în deja anunţatul roman Necuratul din Colga.

(Text apărut iniţial în revista Familia)

________

Alte destinaţii interesante de zilele astea:

  1. De pe Bookblog am aflat că Mark Twain va fi cenzurat, urmărindu-se eliminarea cuvintelor considerate discriminatorii din noile ediţii ale cărţilor lui. – AICI citiţi mai multe.
  2. Agenţia de Carte a început de puţin timp să găzduiască o rubrică a criticului literar Daniel Cristea-Enache. – O puteţi urmări AICI.
  3. Rămânând tot la DCE, ISuciu de la Mofturi de ochelarist ne spune cum a fost emisiunea Literatura de azi, de la TVR, în care DCE l-a avut invitat pe Gabriel Liiceanu. Lucru bun, fiindcă eu am cedat după primele 10 minute. – Unde? AICI.
  4. Blogul FanSF face un clasament personal al apariţiilor de „specialitate” ale anului trecut. – Consultaţi-l AICI.
  5. Lucian Dan Teodorovici îşi anunţă pe blogul/siteul personal planurile literare pentru acest an. Eu, unul, îi doresc să termine romanul acela cât mai curând. 😉 – Pentru alte buline din plan, AICI.
  6. La Nemira a venit de la tipar versiunea corectată a noii traduceri din Raymond Chandler, Nu-i uşor să spui adio.
  7. S-a descoperit care este primul roman detectivistic ever. – Aflaţi din New York Times, AICI.
  8. Jack Kerouac ar fi vrut ca versiunea cinematografică a romanului său Pe drum să fie realizată de Marlon Brando. O spune răspicat într-o scrisoare descoperită recent. – Citiţi-o AICI.
  9. La Polirom a apărut o nouă traducere din Cormac McCarthy: Meridianul sîngelui. – Găsiţi AICI comunicatul editurii.