Aşa se intitulează povestirea de vinerea asta. Mai ţineţi minte cum ne jucam în copilărie cu „tubermanele”? Suflam cornete de hârtie şi ziceam „pac-pac, eşti mort!” Alergam ca bezmeticii pe şantiere în lucru, prin blocuri fără pereţi exteriori, fără scări, uneori căzând de la înălţime, alteori stând ascunşi cu orele (parcă). De la amintirea asta am pornit când am pus povestea pe hârtie. Şi de la altă amintire, poate doar un zvon, însă unul înspăimântător. Citiţi şi veţi afla care.

Jocul a fost publicată în 2006, în Almanahul Flacăra, iar în colontitlu stătea scris „SF”. Ceea ce e cam… SF. 🙂