Pentru cine ştia şi mai ales pentru cine NU ştia că-n fatidica dată de 13, vineri 13 luna asta în Oradea a venit aproape pe furiş 🙂 o delegaţie aproape fantomă 🙂 a editurii Tritonic, iată aici dovada – în înseşi cuvintele celui cu dublă identitate, cum îi place să se recomande-n faţa publicului (mai mult sau mai puţin numeros – în cazul de faţă rog a se bifa varianta din urmă 😦 ), şi anume Bogdan Hrib, editor şi autor. Editor de 15 ani şi autor până acum dublu-recidivist, din 2007 încoace.
Recunosc aici negru pe alb că întâlnirea noastră face-to-face a fost îmbucurătoare. Am avut noi în trecut niscai daraveri, ne-am adresat uneori cuvinte cu miez tare, dar până la urmă am fumat pipa păcii (metaphorically speaking, ăv corz; Bogdan + fum de orice fel, dar mai ales de ţigară/pipă/lulea = not a good idea – pentru dovezi suplimentare a se citi însemnările de pe blogul Tritonic referitoare la vizita lui în colţul ăsta de plai mioritic). Revenind, căci paranteza asta m-a aruncat puţin off-track, ziceam că întâlnirea noastră a fost îmbucurătoare. Şi binevenită. Căci ne-am strâns în sfârşit mâna şi ne-am privit în ochi şi am descoperit că până la urmă acelaşi lucru ne mână-n luptă pe amândoi. Cărţile. Şi odată lămurit lucrul ăsta cred că toate celelalte se pot rezolva uşor.
„Asta-i!” 🙂
P.S. Ca şi exclamaţia din încheierea postării de faţă, cuvintele din titlu îi aparţin lui Bogdan Hrib. Pentru corecta informare a eventualilor cronicari ai acestui soi de evenimente, ele au fost rostite în data de 13 februarie a.c., într-o zi de vineri, în jurul orei 14 şi 10 minute, în incinta Librăriei Humanitas „Mircea Eliade” din Oradea, în momentul în care Bogdan Hrib l-a văzut pe subsemnatul intrând pe uşă. Over and out. 🙂
Mircea Pricăjan 
Buna! Si eu am tradus (nu spui ce…). Ai dreptate cu fonturile. Vroiam doar sa linistesc posibilii cititori prostiti de un pseudoprozator gen Hrib. Am dat o gramada de bani pe carte, cu toate ca stiam ce ma asteapta. Da hai să zicem, dăm o șansă alor noștri… Dar, în cazul lui, no f. way! Oi fi eu blondă, dar prosteala cu coperta nu se merită. Eu fac un anunț: toți cititorii lui hrib, să-i trimită îndărăt măcar supracoperțile. Cu un comentariu interior (nu de alta da la cat e de zgarcit poate poate le pune pe altele noi… Al meu îl scriu de pe acu: Lasă-te! Lasă-i pe alții…
acuma, io ce să zic? n-am citit nici „filiera grecească” şi nici „blestemul…”. le-am răsfoit însă pe amândouă. şi de cele mai multe ori părerea de la răsfoire se menţine şi după citirea word by word. e o proză uşoară, de acţiune, de divertisment. şi nici nu mi se pare că s-ar încerca a se vinde drept altceva. chiar tu ai spus că ştiai la ce să te aştepţi. e loc sub soare – sau, mă rog, pe rafturile librăriilor 🙂 – pentru toţi.
ai dreptate! atunci îi doresc să ajungă miliardar că nicio șansă în istorie…
bine, miliardar cred că deja este… după banii vechi, i mean. că dup-ăştia noi numa’ patriciu ş-alţi câţiva (era o poveste mai de mult pe-un disc de vinilin: „ga-ga-ga şi alţi câţiva” – mamă, ce-mi plăcea povestea aia! 😀 )