Sunt cuvinte care se lipesc de tine şi de care cu greu scapi zile-n şir. Cel mai recent, în ce mă priveşte, mi-amintesc că a fost insidiosul bridă. Cât timp am montat gardul, orice şipcă era bridă, orice riglă era bridă, până şi menghinele cu care prindeam brida… scuze, grinda de nivel 🙂 erau, aţi ghicit, bride. Mai apoi, când m-am căţărat pe casă pentru a fixa o urieşenie hâdă de horn (ajutat, e obligatorie menţiunea, de taică-meu, un veritabil Meşter al Casei), grindei pe care a trebuit s-o secţionăm pentru că taman pe-acolo se nimerea traseul de neabătut al hornului i-am spus în repetate rânduri tot bridă. La fel şi colierelor de prindere, la fel şi tijelor de susţinere, ba o dată chiar şi… fierăstrăului pendular cu care am hăcuit paziile (tot bride şi ele, la un moment dat). 😀

Acum m-am lecuit de bridism, da’ presimt că mă paşte alt cuvânt-scai.

Pe voi ce cuvinte s-a întâmplat să vă persecute?