Despre King şi Llosa

În cel mai recent număr al României literare (40), Elisabeta Lăsconi publică un text intitulat Manuale noi şi vechi pentru prozatorul tânăr, în care ia în discuţie, comparativ, cartea lui Stephen King, Despre scris, şi Scrisori către un tânăr romancier a lui Mario Vargas Llosa, unindu-le cu ajutorul Artei romanului de E.M. Forster. Ce să zic? Interesantă interpretară, utilă, bine documentată. Cam prea bine. Atât de bine, încât – cel puţin la demonstraţia despre King – autoarea uită deseori să pună între ghilimele pasaje întregi. Bine-bine, le modifică ea acolo, mai schimbă un cuvânt-două, însă înlănţuirea de idei şi unele „expresii-cheie” mi-s al naibii de cunoscute. 😦

Anunțuri

  1. Stii care e culmea? Doamna Lasconi, cunoscuta in mediul scolar-universitar ca doamna Rosca (Lasconi este numele de fata, o citez aici pentru ca mi-a placut foarte mult justificarea semnaturii ei: „Ce treaba are sotul meu cu faptul ca eu scriu?” atitudine la care subscriu cu placere 🙂 ) a fost profesoara mea de limba romana in clasele 9-12, tipa este minunata, printre meritele ei numarandu-se si faptul ca printr-a zecea vine la mine – aveam o relatie nemapomenita, in ciuda faptului ca era teribil de exigenta – si imi spune, aruncandu-mi o carte in fata: „citeste asta si vorbim luni”. Era vineri. Si cartea se chema „Shining”. Ca sa vezi de unde sare iepurele.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s