Da, da, însuşi Khalid Mahmoud. Azi mi-a trimis un e-mail. Cum, nu ştiţi cine e Khalid Mahmoud? Ruşine să vă fie! E-un cetăţean de vază din Bahrain, care-i la rândul ei o ţară de vază din Orientul Mijlociu. Ei bine, Khalid (nu ştiu dacă-mi dă voie să-i spun pe numele mic, da’ io-l simt aşa, ca pe-un prieten apropiat), Khalid, zic, e-un tip foooarte bogat. Se rostogoleşte în aur. Numa’ că la viaţa lui a fost cam zgârcit. N-a dat nimănui nimic. Bine, recunoaşte şi el că le-a dat ceva-ceva rudelor apropiate, da’ nu cine ştie cât. Atât cât să nu zică: „Uite şi la Khalid ăsta! El întoarce banii cu lopata şi noi ne mâncăm resturile de sub unghii.” Nu ştiu cu ce s-a ocupat Khalid la viaţa lui, da’ bănuiesc c-a descoperit în grădină un puţ de ţiţei. Oricum, ideea e că, după o viaţă îmbelşugată şi avară, soarta l-a ajuns. Doctorii i-au depistat un cancer, zice el, Oesophageal. O boală rea-rea, care n-are leac şi care, în câteva luni, o să-l lase fără suflare. Nenorocirea asta l-a pus pe gânduri, l-a făcut să se căiască de toată calicia lui. Şi acum ar vrea să-şi împartă nepreţuita avere organizaţiilor de caritate. A încercat, mi se mărturiseşte el, a apelat mai întâi la familie. Le-a virat banii în cont şi-a aşeptat ca ei să facă donaţiile, căci el e sleit de puteri şi nu mai poate. Dar ce-au făcut nenorociţii? Au ţinut pentru ei toţi banii, până la ultimul sfanţ. Iar Khalid, văzând atâta lipsă de omenie, tare s-a mâhnit. Şi-a ajuns la concluzia că nu poate aşa. Că-l înconjoară numai vulturi hrăpăreţi şi că soluţia altundeva trebuie căutată. Aşa că, din Bahrainul lui, s-o fi dat pe net şi m-o fi găsit pe mine, pricăjitul pământului. 🙂 Oferta-i simplă. Khalid are 18 milioane de dolari de dat în stânga şi-n dreapta. Şi mă roagă pe mine frumos-frumos dacă nu vreau să-i fiu agent întru caritate. Să distribui eu banii cui cred că-i merită. În schimbul acestui serviciu, desigur, vor fi recompensat. Cu 20 la sută din astea 18 milioane. Am şi făcut un calcul rapid: 18 mil x 20% = 3 mil 600 de dolari. Cred că le-aş găsi o întrebuinţare. Nu mi-ar fi uşor, da’ aş scoate cumva cămaşa. 😛

Mă gândesc acum ce să fac. Să-l ajut pe Khalid şi să-i împart averea nevolnicilor sau să-mi văd mai departe de munca mea? Voi ce aţi face? Da’ ziceţi repede, că n-am mult timp de gândire. Khalid, remember?, are zilele numărate.

P.S. Am găsit un Khalid Mahmoud aici, da’ nu cred că despre el îi vorba. Iar celălalt Khalid găsit e Khalid Mahmood şi-i politician laburist în UK! Unde eşti tu, Khalid dragă? 😀