Ce nu înţeleg eu e de ce unele edituri care pun pe site-ul lor preţul cărţilor şi-n euro sau verzişori lucrează cu două valori diferite. Să luăm un exemplu: la Paralela 45, cel mai recent volum al colegului Traian Ştef, Didascaliile, costă pentru români 6 roni, iar pentru ăilalţi fraieri 3,32 euro sau 4,10 dolari. Carevasăzică, cu vreo 60% mai mult!! Pe acelaşi sistem, Humanitas vinde Gambitul turcesc la preţul (redus) de 23,31 roni/bucată şi, at the same time, 15,54 dollars (tot redus). Din nou, cu masomeno 60% mai mult. Păi, se poate aşa ceva? Ce-i asta, bişniţă? Suntem la piaţă, la taraba cu suveniruri româneşti fabricante-n Turcia sau China? Ne scoatem pârleala pe spinarea străinilor? Şi măcar dacă s-ar vinde cine ştie câte exemplare peste hotare, da’ pun pariu pe ce vreţi că nici 0,000001 la sută din tiraj nu trece graniţa prin sistemul ăsta. OK, să presupunem că explicaţia ar fi următoarea: în preţul exprimat în valută sunt incluse şi cheltuielile de expediere. Da’ spuneţi-o, fraţilor, negru pe alb undeva. Sau măcar ademeniţi-i pe sărmanii străinezi cu oferte de genul: „orice carte cumpărată de la noi azi, mâine ajunge la dumneavoastră printr-un serviciu de curierat rapid, at no additional charge!” Să se simtă şi ei bine, că-s totuşi oameni ca noi toţi. Eeeei, ei!

*

Mai târziu, cu mintea de apoi. – Uite c-am uitat din vedere un lucru e-sen-ţi-al. Ăi de-ar putea cumpăra cărţile astea-n valută-s tot românaşi de-ai noştri, da’ duşi pe alte meleaguri. Că doar n-o să-şi cumpere cărţi în română Mr. Johnny John John, care are probleme şi cu localizarea Oceanului Atlantic pe hartă. 🙂 Prin urmare, cum ar fi, îi jecmănim tot pe-ai noştri. Da’ aşa, după puterea de cumpărare 😀 . Fraţilor români din lumea-ntreagă, semnalu-i clar: veniţi ‘napoi în ţara mumă.