Despre viitoare apariţii recente (!)

Se pare că luna asta va fi productivă. Deja a fost, adică. Doar a apărut Despre scris, frumos vorbită de Mihai Iovănel în Gândul. Pe lângă asta, până să dea peste noi octombrie vor mai ieşi două traduceri de-ale mele, mulţumesc frumos. 🙂 Prima e demult tălmăcita (prin ianuarie, dacă mă ajută memoria) Sue Grafton, cu B de la bandit, la RAO. Nerăbdător din fire, am şi adăugat-o la pagina cu traduceri. A doua e Oameni de paie, a lui Michael Marshall, care iese la nou-înfiinţata editură Humanitas Fiction, în colecţia Thriller&Mystery. Astăzi am văzut şi catalogul de toamnă al Polirom şi acolo am dat peste Monştri invizibili de Palahniuk. Nu ştiu dac-o să iasă tot în septembrie, mă îndoiesc, dar mai tre’ să rămână ceva şi pentru lunile viitoare, nu? În orice caz, coperta e foarte sugestivă. 😉

Iar astea sunt cele deja lucrate. Planurile mele de traduceri se-ntind însă – deja – până în februarie 2008. Cu o surpriză plăcută, astăzi aflată. Un roman de Joyce Carol Oates, pentru Curtea Veche. Nu spui care; roman important şi ultrarecent. 😀 Sigur vă prindeţi şi singuri despre care vorbesc.

Later edit: a scris şi Bedros Horasangian ceva despre King şi Despre scris în Ziua de azi (19.09).

Noutăţile nu se mai sfârşesc

O idee care i-a venit Lindei din senin, pe când „goneam” spre Baia Mare cu bătrâiorul nostru Matiz. Ce-ar fi să ne schimbăm maşina! Odată întorşi, zis şi făcut. Scotocit netu’ după maşini second-hand, găsit ca opţiune optimă Hyundai Accent şi-nceput de comparat oferte. Vineri era cât pe ce să iau calea Bucureştiului, după un model 2001, benzină, cu aproape toate dotările. Dar întâmplarea a făcut să mai dau un search şi să găsesc un alt Hyundai Accent, model 2002, diesel şi chiar toate dotările. La un preţ bun. Şi în Oradea! Aşa că sunat la proprietar, văzut maşina, dus la reprezentaţă pentru o verificare şi, cât ai zice peşte, cumpărat! Sărmanul om, după serviciu a trebuit să se ducă acasă probabil cu taxiul. 🙂

Pasul 2: vinderea Matizului. Duminică, în târgul de maşini. Să vedem ofertele de preţ. Şi – probabil – aceeaşi întâmplare a făcut să-l întâlnim acolo pe fostul proprietar al Hyundaiului nostru. Care căuta să cumpere un Matiz. Aşa că l-am dus să-l vadă pe-al nostru, i-a plăcut şi, cât ai zice peşte, l-a cumpărat.

Astăzi umblat pe la notar şi Primărie după actele de înmatriculare. Urmează o vizită la RAR, apoi la Poliţie. Iar apoi un drum rapid-rapid la Baia Mare. 🙂

P.S. Numărul de înmatriculare, cum altfel?, va fi preferenţial. Şi va suna ceva de genul: BH-27-AXI. BH e clar de la ce vine. 27 e ziua de naştere a lui Ares. Iar AXI vorbeşte de la sine. 😀

Cel mic se prezintă

Ieri seară n-am fost în stare să postez mai mult. Piticuţul era plin de energie, se juca deja cu toate jucăriile pisiceşti ale lui Axi şi trebuia să-l urmărim pas cu pas, pentru a-i curăţa micile scăpări, if you know what I mean.

Dar să facem o scurtă prezentare.

E-un puişor de border collie de o lună şi jumătate, cu părinţi campioni. Mama e orădeancă, magna cum laude (asta am înţeles că-i e cartea de vizită, deşi sunt la început cu învăţarea problemelor ăstora chinologice), iar tata e din Ungaria, campion şi el, deşi nu pot spune acum cu ce titulatură. Certificatul de pedigree vine doar peste o săptămână, împreună cu arborele lui genealogic, şi atunci o să pot aduce completări exacte. Numele lui de crescător este Eneas (aşa, cu e, cum au trebuit botezate toate surioarele – a fost singurul băieţel – din cuibul acesta), dar mai are două nume, cele ale clanului. Îmi amintesc doar că unul este Poseidon, dar celălalt îmi scapă. Oricum, tot cu sonoritate mitologică e. Are o privire care te topeşte, o deşteptăciune ieşită din comun şi-un instinct supercâinesc. Încă de la vârsta asta. Mai încolo, după ce-o creşte niţel, avem de gând să-l prezentăm la concursuri. Ar fi păcat de el să n-o facem. La cât de puţini border collie sunt în România…

Marea noastră problemă, însă, e numele de proprietar. Adică cel pe care-l vom striga noi. Ne-am gândit la Max. Dacă lui Axi nu i s-a potrivit, am crezut că măcar de data asta vom avea noroc. Dar Fortuna nu prea ţine cu noi. Nu-i vine de nicio culoare. Aşa că suntem deschişi la orice propunere. Întru ajutor, iată înc-un portret cu dânsul:

picture-025.jpg