Ieri seară n-am fost în stare să postez mai mult. Piticuţul era plin de energie, se juca deja cu toate jucăriile pisiceşti ale lui Axi şi trebuia să-l urmărim pas cu pas, pentru a-i curăţa micile scăpări, if you know what I mean.
Dar să facem o scurtă prezentare.
E-un puişor de border collie de o lună şi jumătate, cu părinţi campioni. Mama e orădeancă, magna cum laude (asta am înţeles că-i e cartea de vizită, deşi sunt la început cu învăţarea problemelor ăstora chinologice), iar tata e din Ungaria, campion şi el, deşi nu pot spune acum cu ce titulatură. Certificatul de pedigree vine doar peste o săptămână, împreună cu arborele lui genealogic, şi atunci o să pot aduce completări exacte. Numele lui de crescător este Eneas (aşa, cu e, cum au trebuit botezate toate surioarele – a fost singurul băieţel – din cuibul acesta), dar mai are două nume, cele ale clanului. Îmi amintesc doar că unul este Poseidon, dar celălalt îmi scapă. Oricum, tot cu sonoritate mitologică e. Are o privire care te topeşte, o deşteptăciune ieşită din comun şi-un instinct supercâinesc. Încă de la vârsta asta. Mai încolo, după ce-o creşte niţel, avem de gând să-l prezentăm la concursuri. Ar fi păcat de el să n-o facem. La cât de puţini border collie sunt în România…
Marea noastră problemă, însă, e numele de proprietar. Adică cel pe care-l vom striga noi. Ne-am gândit la Max. Dacă lui Axi nu i s-a potrivit, am crezut că măcar de data asta vom avea noroc. Dar Fortuna nu prea ţine cu noi. Nu-i vine de nicio culoare. Aşa că suntem deschişi la orice propunere. Întru ajutor, iată înc-un portret cu dânsul:
Mircea Pricăjan 
albert 🙂
Labush. zau, e sonor si misto si ciinesc. si a fost numele catelului meu.
@zaraza: îmi place mult albert. e-un nume princiar, are prestanţă, dar…
@alina: lăbuş, dragul de lăbuş! am avut şi eu un căţeluş cu numele ăsta. de fapt, îl aveau bunicii, dar tot al meu era 🙂 a crescut aproape odată cu mine şi l-am iubit peste poate. dar, cum natura e nedreaptă şi dă căţeilor şi pisicilor infinit mai puţin timp de viaţă decât nouă, oamenilor, a murit acum câţiva ani buni. bunicii şi-au luat alt căţel şi l-au numit to lăbuş, aşa că nu l-aş numi la fel şi pe al nostru… dar…
… dar, între timp, eu şi cu linda am căzut de acord asupra unui alt nume. ARES. e singurul la care a reacţionat din prima şi pare să-i placă. pe deasupra, îi vine mănuşă 🙂
Micul zeu al razboiului din clanul Pricajan 🙂
Sa fie sanatos si sa va bucurati de el in buna pace!
Pana la urma tot la Legendele Olimpului 😉 ati ramas. sa fie intr-un ceas bun!
@vero: şi mic războinic şi este 🙂 la cât se luptă cu toate jucăriile (fie ele oase de cauciuc, pantofiori speciali din piele dură, fie şoarecele cu blană de iepure al lui axi), nu mă miră că i se potriveşte numele.
@irn: da, întotdeauna mi-au plăcut legendele olimpului. drept îi că nu le-am mai citit din primele clase de şcoală, da’ ţin minte că le devoram ca un ogar hămesit ori de câte ori îmi cădeau în mână. poate-ar fi cazul să reiau acum măcar partea cu ares. nu de alta, da’ să ştiu la ce să mă aştept din partea ăstuilalt ares 🙂
mulţumim frumos de urări. aşa să fie!