Oradea • Familia • Eminescu

161 de ani de la naştere, iar peste câteva săptămâni 145 de ani de la debutul în Familia.

Revista noastră i-a invitat pe toţi cei cărora poezia le este aproape de suflet să vină azi, 15 ianuarie 2010, la orele 11, la statuia poetului, pentru a depune o floare, o jerbă, un semn al memoriei culturale.

Fără alte cuvinte, vă las cu câteva imagini de acolo, iar eu mă-ntorc la făcut noul număr al revistei Suspans. C-aşa-i viaţa, sărim de la o revistă la alta. 🙂

The horror! The horror!

Treaba asta cu literatura horror nu-i o chestie patologică, orice s-ar zice. Nu scoate la iveală latura morbidă a omului, ci o reprimă: o satisface şi, astfel, o ţine sub control. (Nu că orice cititor de horror ar fi automat o persoană cu creierul ros de viermi, să ne-nţelegem.)

De multe ori am fost întrebat ce-mi place mie la o poveste în care grozăviile sunt pe primul plan. Răspunsul meu, invariabil, a fost că nu, grozăviile – oricând de sucit ar părea – nu sunt pe primul plan, dacă ai cât de cât minte şi ştii să judeci cu ea. Cărţile horror reuşite folosesc elementul ăsta ca vehicul, aşa cum fotografia foloseşte lumina pentru a scoate la iveală imaginea realităţii unui moment dat. Doar că-n cărţile horror lumina nu e de ajuns. Autorii şi cititorii lor ştiu bine că pentru a realiza un portret veridic e nevoie şi de umbre. Şi cu cât umbrele contrastează mai bine cu porţiunile luminate, cu atât scena revelată are-un efect mai puternic. Easy as pie.

Fiindcă-n definitiv despre contraste vorbim. Despre un fel de-a gândi arta, un fel cât mai percutant. Şocul, imaginea care frapează reuşesc ca nimic altceva să smulgă omul din cursivitatea cotidianului şi să-l facă să se întrebe. Oameni obişnuiţi în împrejurări neobişnuite, aici e tot schepsisul. Aici intervine empatia, iar când ruptura cu firescul se produce, poţi fi sigur că l-ai agăţat definitiv pe cititor.

Şi cititorul se va întoarce. Poate cu un sentiment de vinovăţie, de aşa-ceva-nu-se-face, dar se va întoarce. Întrucât dintotdeauna ne-a interesat să aflăm cum rezolvă alţii situaţii în care ne-am putea afla şi noi oricând.

Aşadar, după capul meu, horrorul este hârtia de turnesol care ne ajută să aflăm din ce plămadă suntem făcuţi.

… V-am spus toate astea, debitate la cald, ca o introducere, un teaser, dacă doriţi. Fiindcă cea mai tare liberărie online ;), Elefant.ro, are o promoţie care cuprinde fix genul acesta de cărţi. Plus altele care aparţin thriller-ului şi mystery-ului! Cu reducere substanţială şi livrare gratuită. Şi vă spun: am zărit în listă muuuulte titluri care oferă exact lucrurile despre care vorbeam mai sus.

Elefant.ro

Iar de vreţi să propovăduiţi această promoţie, ajunge să mergeţi AICI, să vedeţi ce târg vă propun băieţii de la Elefant şi să acţionaţi în consecinţă. Răsplata va fi pe măsură!

________

Alte destinaţii interesante de zilele astea:

  1. În recentul număr al Ziarului de duminică, Daniel Cristea-Enache face o cronică romanului Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo. Cum aţi putut vedea în Cultura, romanul e-n topul preferinţelor multor critici. – AICI găsiţi recenzia.
  2. Acelaşi DCE am aflat acum că are un site/blog personal, după ce l-a abandonat pe acela pus la dispoziţie de Suplimentul de cultură. – Citiţi-l AICI.
  3. De pe BoomLit aflăm câştigătorul acestei ediţii a Premiilor Mihai Eminescu. El se numeşte Mihai Duţescu şi a debutat cu volumul şi toată bucuria acelor ani trişti, la Ed. Cartea românească. – Ştirea integrală, AICI.
  4. Pe CititorSF, Adrian Crăciun, alias Aspoiu, ne dezvăluie o parte din numele celor care vor fi cuprinşi în prima antologie de steampunk românesc. – Aflaţi cine sunt ei de AICI.
  5. Horia Gârbea, pe blogul personal, îl recenzează pe Adrian Buzdugan cu volumul lui de debut, Capela excomunicaţilor. – AICI.
  6. Tot în noul număr al Ziarului de duminică, Elisabeta Lăsconi vorbeşte despre o carte la a cărei traducere ştiu cât a avut de muncit my sis, Jurnalul secret al Carlei Bruni. – AICI găsiţi recenzia.
  7. Iar Jurnalul naţional ne oferă un interviu în exclusivitate cu scriitoarea suedeză Camilla Läckberg, cea care mai are puţin şi-l va detrona pe Stieg Larsson în topul vânzărilor din lumea întreagă. – AICI e destinaţia.

De azi

§ Azi l-am întâlnit pe cel mai înflăcărat admirator al boc!-ului. Şi-a creat o echipă de savanţi, spunea. N-a făcut decât lucruri bune, spunea. E om cu viziune, spunea. – Şi tot timpul omul tremura, se bâlbâia, mă privea cu fereală.

§ B1 şi-a schimbat proprietarul, îmi spune un prieten, apreciat şi aspru critic de teatru. S-ar părea c-o apucă pe alt drum. Da’ o să fie comic. Turcescu zice-se c-o să facă tandem cu Cristoiu într-o emisiune. Tu-ţi imaginezi? – Încerc şi acum. Va fi comic, asta-i clar.

§ La televizor, pe nu ştiu ce canal de ştiri. Despre pensiile militarilor. Dogaru şi alţi câţiva. Şi Tatoiu. Dar altfel de Tatoiu. Toţi împotriva unui neisprăvit cu epoleţi graşi care vorbea, prin telefon, din partea Ministerului Apărării Naţionale. Vorba vine că vorbea. În doi timpi şi trei mişcări l-au acoperit toţi: Dumneata să taci, îi zice Dogaru, că numai minciuni debitezi! – Şi aşa era. Minţea domnu’ cu epoleţi graşi de-ţi stătea mintea-n loc.

§ Săptămâna viitoare avem proces cu Statul, zice tata, fost militar.

§ În toiul dezbaterilor pe tema pensiilor militare, poc!, boc!, se întrerupe emisia: Caz şocant la Constanţa (parcă), zise prezentatoarea. Un bărbat şi-a înjunghiat soţia, şi-a luat copilul în braţe şi a sărit de la etajul 3. (Aflu mai târziu că era, de fapt, etajul 9.) – Da, a-nceput de ieri să cadă… câte-un om… acum a Stat!

§ Traducând de zor, târâş-grăpiş: You wouldn’t know a young lord from a young turd/ Tu non sapresti distinguere un giovane signore da un giovane stronzo/ Tu ferais pas la différence entre un jeune seigneur et un étron fumant/ Tu ai fi-n stare să confuzi un domnişor şi c-o scârnă – îl apostrofase o fetişcană căreia-i rămăseseră, parcă, fix patru dinţi în mândra-i guriţă.

________

Alte destinaţii interesante de zilele astea:

  1. Micawber scrie despre Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo. – AICI.
  2. Cultural SF face un top al apariţiilor, evident, SF. – AICI, fond sonor Korn – All in the Family.
  3. Alex Ştefănescu îşi spune în continuare părerea despre textele primite la Poşta redacţiei. Acum, primul pe listă: Oliviu Crâznic. – Vedeţi AICI cum s-a descurcat.
  4. Nu în ultimul rând, în Cultura şi preluat pe blogul revistei, Cele mai bune şi cele mai proaste cărţi din 2010: votează 13 critici. This one is a must! – AICI.