Tot intrând eu în contul de GMail din browser, nu din Outlook, sigur c-am zărit în partea de sus-stânga a ecranului linkul Docs. Dar cin’ să acorde importanţă tuturor linkurilor de pe-o pagină? Aşa că am mers mai departe…
Tot citind eu blogul lui John Scalzi şi bucurându-mă în special de minunatele imagini cu apusuri pe care le postează necontenit, am trecut în survol peste însemnările sale despre aşa-numitele cloud computers. Până când…
Acelaşi Scalzi anunţa bucuros că i-a venit prin poştă un astfel de computer – un laptop, mai exact, Cr-48 – livrat de firma producătoare fiindcă el se înscrisese pe listă spre a le oferi feedback. În formularul completat le promitea că, pe lângă informaţiile standard solicitate de firmă în urma întrebuinţării agregatului, va scrie un roman întreg exclusiv pe jucăria lor. Până acum s-a ţinut de cuvânt.
Ei, partea care mi-a atras mie atenţia – până la urmă! – e cea legată de Google Docs. Ştiţi, aplicaţia aceea la care ajungi dacă apeşi pe linkul din partea stângă-sus a oricărei pagini Google (inclusiv GMail). E, în fapt, un soi de Word mai rudimentar, însă absolut ideal pentru compus proză. Din motivul evidenţiat de Scalzi însuşi: scapi de toate bizbrizurile/împopoţonările inutile ale unui procesor de text avansat. Poţi astfel să te concentrezi la obiectul principal al muncii: textul. Fără formatări inutile şi alte chestii care te fură atât de uşor.
Aşa că ce mi-am zis eu ieri, la orele dimineţii? Ia să vedem cum e cu povestea asta.
Şi povestea e de-a dreptul senzaţională! Nu m-am ridicat de la masa din bucătărie, unde mă instalasem cu laptopul cuplat la Google Docs, până n-a fost gata prozuca mea. Prima mea prozucă după o pauză de ani buni!
Dar credeţi că mi-a ajuns? Nuuu. Am plecat într-o plimbare de-o oră cu scumpa-mi doamnă şi, la întoarcere, m-am instalat înapoi în faţa Google Docs. Am transferat documentul nuvelei începute acum vreo săptămână şi i-am mai adăugat o parte. Apoi am tras lângă mine o agendă abia cumpărată de la chinezi (pute îngrozitor a plastic, da’ e fantastică), am luat ş-unul dintre pixurile cu tuş achiziţionate tot de-acolo şi-am făcut rezumatul, pe părţi (10 au ieşit la număr), al restului acelei poveşti. Başca al unei alte povestioare – cu un şofer care-şi trăieşte viaţa prin intermediul istorisirilor celor pe care-i ia cu maşina – începută şi ea cam de multicel şi lăsată neterminată.
În concluzie, a fost o duminică foarte rodnică, şi asta nu-n ultimul rând datorită procesorului de cuvinte oferit de Google.
Thanks, Mr. Scalzi. Much indebted!
P.S. Şi ca un omagiu domnului sus-amintit, iată câteva instantanee cu apusul de ieri:
________
Alte destinaţii interesante de zilele astea:
- Mihail Vakulovski anunţă pe blogul personal că a terminat ultima redactare a primului roman dintr-o trilogie la care lucrează de multă vreme. – Aflaţi de AICI mai multe.
- În The New Yorker-ul recent are şi Woody Allen un articol comic. – Merită citit AICI.
- Ionuţ Bănuţă a urmărit Globurile de Aur la Pro7 şi ne spune rezultatele. – AICI.
- S-a lansat un nou trailer pentru seria HBO inspirată de seria lui GRR Martin, ce va-ncepe a fi difuzată nu peste mult timp. – Îl puteţi vedea AICI, chiar la dom’ Martin pe (nu prea) blog.
- Millennium Books, anunţă HNU, are o nouă promoţie. Cook + Spinrad + (free) Galileo 1. Un trio irezistibil. – Pentru instrucţiuni, AICI.
- Matthew Fryer scrie, pe-al său blog, despre Pretty Little Dead Things, romanul lui Gary McMahon pe care abia aştept să-l citesc şi eu. – Pe direcţia AICI, înainte!
