Arhive pe categorii: (tr)aducţiuni

Un loc plăcut şi numai al lor

Nu, n-am să mă refer aici la minunata carte a lui Peter S. Beagle cu acelaşi titlu. Am să mă refer la isprava noastră de ieri seară. Adică la un ungher pe care l-am pregătit în livingul mult prea gol cărţilor traduse de mine şi de Linda. Ia de priviţi un plan de ansamblu:

Şi un plan apropiat:

Nu ne-a ieşit nouă din prima, am cam spart aiurea peretele, dar până la urmă am convins rafturile să stea aşa cum aveam noi ambiţia să stea. 🙂 Acum în sfârşit au şi aceste volume „un loc plăcut şi numai al lor”, vorba lui Beagle, nu mai stau înghesuite în biblioteca mare din birou, unde se cam pierdeau în peisaj.

Problema evidentă e că aceste trei rafturi sunt deja pline. Oare unde-om mai pune şi traducerile ce vor să vie?

DT4

Am crezut că nu-l mai termin. Am rostogolit termenele de predare ca Mr. Jingles mosorul de hârtie. 🙂 Şi-n tot acest timp cititorii mă-ntrebau când, când, când îl vor putea citi.

Ei bine, vestea bună a venit. Volumul 4 al seriei Turnul Întunecat, pe care-l veţi recunoaşte după titlul Vrăjitorul şi globul de cristal (sau, şi mai bine, după grosime!), este în sfârşit gata tradus. Sper să vă placă, aduce multe elemente noi poveştii celui din urmă pistolar şi extinde în direcţii noi paleta de semnificaţii a seriei.

În timpul traducerii am avut de consultat destule cărţi. King, chiar şi atunci când povestea se desfăşoară într-un trecut western care este în acelaşi timp un viitor sumbru al unei paralele a lumii noastre (ştiu că v-am pierdut, dar mai limpede de-atât nu cred că se poate spune!), face o sumedenie de trimiteri intertextuale. Unele declarate, altele doar sugerate. Norocul meu că am avut la dispoziţie şi ediţia franţuzească (îi mulţumesc şi acum lui Vali Lozinsky fiindcă mi-a oferit-o ca material ajutător, într-o ediţie integrală de la J’ai Lu), şi cea italienească. Datorită acestora am încredere că ediţia românească a ieşit mai bine. Aluziile pe care nu le-au prins ei le-am prins eu, iar cele pe care eu nu le-aş fi prins, poate, din goana tastaturii, m-au ajutat ei să le văd. Sigur, asta a redus productivitatea la hectar, dar cred că a meritat. Ca întindere, am ajuns astfel la jumătatea seriei. Cărţoiul pe care îl vedeţi în imagine, ediţia franceză, reuneşte primele patru volume, cu ilustraţii şi tabel cronologic cu tot. Al doilea volum al integralei e tot atât de pântecos, însă conţine doar trei volume, ultimele. De-ar fi după mine, anul ăsta aş vrea să le văd tălmăcite şi pe ele.

Să nu sărim totuşi calul. Să le luăm pe rând, frumos. Următoarea din serie, Lupii din Calla [apropo, un scurt quizz: de la ce credeţi voi că vine Calla, numele localităţii? 😉 ], arată cam aşa-n ediţia princeps de la Donald M. Grant: Eu cam atât am avut a vă spune. Mă grăbesc să termin revizia şi să pot trimite textul către editură.

Zile lungi şi nopţi uşoare, cititori-sai!

S-a făcut frumos afară

Ai impresia că-i primăvară. Stau la masa din bucătărie cu laptopul în faţă, cartea din care traduc de-o parte, o cană cu cafea de cealaltă şi… geamurile deschise.

Cum fac deja de o săptămână şi jumătate, m-am trezit la 7 fix – ca să-mi pot termina norma – şi primul lucru a fost să merg în anexa în care ţinem cazanul. Pentru asta am de străbătut o porţiune a terasei, încă neacoperită. Ei bine, dacă acum două zile lăsam urme de paşi în zăpadă şi mă zgribuleam până să descui uşa anexei, azi-dimineaţă a fost o desfătare. Halatul de casă pe care îl trăsesem pe mine din instinct era de-a dreptul inutil. Deşi soarele nu răsărise încă, în aer se simţea deja promisiunea căldurii de peste zi. Dinspre câmp sufla un vânticel catifelat, rudă de gradul douăzeci cu cel tăios din urmă cu câteva zile.

Acum perdelele fâlfâie în adierea aceluiaşi vânticel, ajuns aproape la „maturitate”, în cartier e linişte deplină, aşa cum este doar în cursul zile înainte ca vecinii să revină de la slujbele lor, cafeaua mea s-a răcit (dar asta nu mă mai deranjează) şi cartea stă deschisă aproape de sfârşit.