De când am început lucrul la roman, asta e a doua zi când nu-i adaug nici măcar un cuvânt. Probabil că şi mâine va fi la fel. Mă bucură însă gândul că urmează mai multe zile sărbătoreşti când, în vreme ce drept-credincioşii inspiră tămâie şi dau ocol bisericilor de-a buşilea (care servesc meniul ăsta; care nu, servesc ei altul, mai îndestulător pentru maţ), eu voi putea dezlănţui în tihnă şi meticulos prima fază a răzbunării sângeroase pe care protagonistul meu o pregăteşte de 16 capitole încoace.

Schiţarea unui roman în detaliu cât mai precis (până la nivelul înlănţuirii în capitole) este un exerciţiu pe care nu l-am făcut niciodată până acum, dar care descopăr că, cel puţin în cazul poveştii pe care am de gând să o spun, ajută la stabilirea unor puncte de parcurs şi, prin urmare, la clarificarea accentelor care trebuie puse încă de la început. Deşi astă-dimineaţă aveam doar o vagă idee despre ce va fi cartea asta, acum pot spune că am „vizionat” deja pe trei sferturi filmul ei. În weekend – deznodământul. Iar de săptămâna viitoare, teoretic, aş putea trece la treabă.

Totul se reduce la imagini, la scene. În orice artă. De aici porneşte totul. Imagini sugestive, scene relevante. Şi fiecare artă se străduieşte să le redea, cu propriile-i mijloace, în moduri cât mai originale cu putinţă. Uneori ermetizând excesiv, alteori căzând în declarativ, descriptiv superfluu. Echilibrul e cel mai greu de atins.

Proza bună se construieşte, şi ea, în jurul unor imagini-simbol. În funcţie de complexitatea intrigii, imaginea centrală este completată de scene secundare. Acestea, dacă sunt bine alese, reuşesc să întregească imaginea. Iar dacă sunt bine redate, reuşesc să îi dezvolte semnificaţia.

Vehiculul, sufletul oricărei imagini, cel care leagă scenele – personajul! În orice operă artistică, de orice expresie, imaginea e dublată de personaj. La fel, mai abstract sau mai concret – dar mereu prezent.

Cele două – imaginea şi personajul – sunt indispensabile. Mesajul (cel care întregeşte Treimea) nu poate fi articulat în lipsa lor. În funcţie de felul în care creatorul a ales să „manipuleze” primele două „ingrediente”, mesajul are sau nu şanse de a fi receptat (corect).

Simplu.