Arhive pe categorii: scrijeliri

And so it starts…

Aseară, pe când aşteptam să mă fure somnul, am avut unul dintre momentele acelea superbe când toate ideile se încolonează şi străbat drumul într-o clipită, în perfectă ordine, până la destinaţia finală.

De mai mult timp întorceam pe toate feţele o idee de povestire şi nu reuşeam nicium să-i aflu „mânerul”. Aseară i l-am aflat. Într-o străfulgerare. Am văzut scene întregi din poveste, în tehnicolor şi cu sunet dolby surround. Am ştiut deodată care trebuie să fie punctul culminat şi cum pot grada acţiunea pentru atingerea efectului maxim. Nu mi-am notat nimic, riscând enorm. Totuşi, dimineaţă, la trezire, memoria mea încă acoperea mulţumitor momentul acela revelator.

Aşa că m-am aşezat la tastatură şi-am turnat dintr-un foc prima parte a poveştii. Iar acum îmi dau seama că nu va fi deloc o proză scurtă. Sunt unele detalii care trebuie musai prinse în text, iar asta cere întinderea unei nuvele.

Pentru povestea asta am la dispoziţie cea mai tare sursă de inspiraţie: propria experienţă şantieristică. Iată un fragment şi o fotografie din arhiva personală:

Era o zi caniculară, în toiul verii. Şantierul se deschisese în urmă cu vreo doi ani şi se deschisese într-o zonă până atunci cultivată cu porumb, în afara oraşului, la câţiva kilometri şi, chiar dacă locul era protejat de două dealuri, vântul sufla puternic dinspre graniţa cu Ungaria, ridicând periodic în aer mici tornade de praf. Pulbere fină, pământ uscat ca iasca mărunţit şi pisat de roţile imense ale buldozerelor, camioanelor şi betonierelor care reîncepuseră de puţin timp să forfotească pe acolo.

[…]

Şantierul stătuse închis bună parte din acel an. Firma constructoare fusese găsită cu unele nereguli în acte, studiile geo se spusese că nu erau chiar în ordine. Drept pentru care, autorităţile blocaseră orice activitate. […]

Cu trei săptămâni în urmă însă, constructorul primise undă verde şi nebunia reîncepuse. Cu forţe sporite. De aici şi forfota sutelor de muncitori aduşi din toate colţurile ţării, a zecilor de maşini grele şi, pe cale de consecinţă, praful de nedescris care-ţi înfunda plămânii după doar două guri de aer.

Marea revizie

A început!

Iniţial, astăzi am vrut să trec doar prin prolog (altul decât cel din versiunea 2002, adus în faţă taman din al doilea volum), dar iată că sunt deja intrat bine în primul capitol.

Ca primă impresie: textul are mari probleme de coerenţă. Back in the day, când am compus cartea la maşina de scris, m-am cam lăsat purtat de val. Multe lucruri care nu ajută deloc subiectul s-au furişat în pagină. Cum ar fi întregul trecut al primarului din Neş, absolut inutil pentru dezvoltarea intrigii, chiar dacă, luat separat, constituie o poveste… real(ist)ă şi oarecum captivantă. Prin urmare, am tăiat trei pagini dintr-un foc.

În acelaşi timp, reîncep să simt personajele aproape, mi-amintesc ce le mână-n luptă şi văd mult mai clar drumul pe care trebuie să-l străbată. Partea asta cu tăiatul începe să fie distractivă.

Abia aştept să ajung la ultimul sfert al cărţii, pe care am de gând să-l rescriu complet. Adică… o fi Umbra mea un tribut adus lui It, da’ ce NU vreau să fie e tributARĂ über-romanului lui King. 😉

New Year’s Resolutions

Adică… cum ar veni… cam ce-ar vrea je să facă-n anu’ ăsta nou-nouţ.

Păi ar cam vrea el multe, da’ vorba ‘ceea: vrabia Mihai Viteazu. Totuşi, mi-aş dori şi câteva lucruri pe care le consider foarte realizabile. Asta fiindcă-s un om rezonabil, d-aia! 🙂

Întâi, mi-aş dori să termin odată pentru totdeauna cu seria Turnul Întunecat. Mi-a ajuns cât mi-a frecat ridichea Voicunike, printre alţii. Asta înseamnă patru volume, dar partea a IV-a e deja bine conturată-n traducere. Ar mai rămâne, deci, trei mari şi late. Ultimul chiar mare şi chiar lat!

Tot o serie e şi Compania neagră, din care am înţeles c-ar trebui să mai tălmăcim anul acesta încă vreo 2-3 volume.

Mi-ar mai plăcea, apoi, să văd apărut şi Regele Şobolan al lui China Mieville. Traducerea şade frumuşel pe diverse hdd-uri şi usb stick-uri încă din vara lui 2009. Poate că totuşi s-o încumeta cineva…

Şi cam atât cu traducerile. Restul, fiindcă-s convins că vor mai fi şi altele, sunt o pâclă, încă. Le-om afla cu toţii pe măsură ce trăim. 🙂

Second, mă voi strădui să dau de pământ cu monografia Stephen King. Ca dată orientativă a apariţiei puteţi socoti preajma BookFest-ului. O va scoate Horia la Millennium Books, în colecţia Metatext.

Tot second, o a doua ediţie a romanului meu de debut, În umbra deasă a realităţii. Ediţie reorganizată, rescrisă, cu un final nou. Good, better, the best, vorba poetului. Cartea n-are încă un editor, dar găsi-vom unul; din fericire, asta nu mai e o problemă acum.

Al treilea second :), dorinţa a’ mai mare-i să terminat – probabil spre finalul anului – unul dintre romanele aflate în continuu lucru. Baiul e că nu ştiu încă la care să mă opresc.

Şi tot o rezoluţie ce ţine de scris e şi să-mi reîncălzesc mâna la compus proze scurte. Am dat deunăzi peste carneţelul cu idei de povestiri şi-s quite a few. Ş-am mai strâns unele pe diverse fiţuici. Aşa că: păzea!

În al treilea rând, finally, îmi propun să fiu sănătos şi să contribui la sănătatea celor din jur. Iar de-o fi s-apară ş-un Pricăjan Jr. în peisaj, ei, noi n-om putea fi decât în al nouălea cer. 😛 Da’ despre asta-i mai bine să nu vorbim… Vorbi-vom îndeajuns post-factum, certamente.

Dragilor, cam astea ar fi dorinţele lui je pentru anul ce tocma’ începu. Sper să mi se-mplinească şi-s convins că-n bunătatea voastră nemărginită asta-mi doriţi şi voi. Lucru pentru care vă mulţumesc anticipat.

Să aveţi un an cu de toate bunătăţile!